Comportamentul tatălui în primul an de viață poate influența sănătatea copilului ani mai târziu, potrivit unui studiu

Viața de familie în primul an este aglomerată, zgomotoasă și haotică. Este și perioada în care încep să se formeze tipare. Felul în care părinții colaborează, reacționează la stres și își împart atenția contribuie la conturarea mediului de acasă. Acest mediu, arată studiile, poate influența corpul copilului chiar și peste ani.

Comportamentul timpuriu al tatălui și sănătatea ulterioară a copilului

Un studiu recent a urmărit familii din primul an de viață al copilului până la școala primară. Cercetătorii nu au analizat amintiri sau emoții, ci sănătatea fizică, inclusiv controlul glicemiei, inflamația și markerii asociați sănătății inimii.

Ceea ce a ieșit în evidență a fost rolul tatălui încă din primele luni. Tații care au fost calzi, receptivi și susținători cu bebelușii lor, în jurul vârstei de 10 luni, au contribuit la relații de co-parenting mai echilibrate când copilul a împlinit doi ani.

Ani mai târziu, acești copii au prezentat valori mai sănătoase ale markerilor din sânge la vârsta de șapte ani. Și reversul a fost valabil.

Atunci când tații au fost mai puțin sensibili în perioada timpurie, interacțiunile din familie au devenit mai tensionate. Această tensiune nu a rămas doar la nivel emoțional. A apărut mai târziu în analizele de sânge ale copilului.

Ce au observat cercetătorii în familie

Studiul nu s-a bazat pe chestionare sau amintiri. Cercetătorii au vizitat familiile acasă când copilul avea 10 luni și din nou la 24 de luni.

Părinții au fost filmați timp de 18 minute în timp ce se jucau cu copilul. Evaluatori special instruiți au analizat ulterior înregistrările și au codificat comportamentele observate.

Au notat cât de repede răspundeau părinții, cât de calzi erau și dacă reacțiile lor erau potrivite vârstei copilului. O atenție specială a fost acordată modului de co-parenting.

În unele familii, părinții își împărțeau natural rolurile sau se jucau împreună cu copilul. În altele, un părinte concura pentru atenția copilului, ceea ce îl făcea adesea pe celălalt să se retragă și să se detașeze. Aceste tipare au contat.

Sănătatea se vede peste ani

Când copiii au împlinit șapte ani, cercetătorii au colectat probe de sânge. Au măsurat colesterolul, hemoglobina glicozilată, interleukina-6 și proteina C reactivă.

Împreună, acești indicatori oferă informații despre sănătatea cardiovasculară și metabolică, precum și despre nivelul inflamației din organism.

Tații care au manifestat mai puțină sensibilitate când copilul avea 10 luni au fost mai predispuși să adopte comportamente competitive sau de retragere în timpul jocului de familie la 24 de luni.

Copiii expuși mai des acestui tipar de competiție și retragere au avut niveluri mai ridicate de HbA1c și CRP la vârsta de șapte ani. Acești markeri sunt asociați cu reglarea glicemiei și inflamația.

Legătura s-a întins pe o perioadă de peste șase ani, din copilăria timpurie până în clasa a doua.

De ce a contat mai mult rolul tatălui?

Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Penn State, College of Health and Human Development. Alp Aytuglu, unul dintre cercetătorii principali, spune că acest lucru nu înseamnă că mamele sunt mai puțin importante.

„Toată lumea din familie contează foarte mult”, spune Aytuglu. „Mamele sunt adesea principalii îngrijitori, iar copiii trec prin cele mai intense procese de creștere și dezvoltare”.

„Concluzia este că, în familiile în care tatăl este prezent, comportamentul lui influențează mediul de acasă în moduri care pot susține sau submina sănătatea copilului pe termen lung”.

Căldura mamei la 10 luni sau comportamentul ei de co-parenting la doi ani nu au prezis sănătatea fizică a copilului la șapte ani în același mod. Acest rezultat i-a surprins pe cercetători.

Un rol diferit în sistemul familial

Studii anterioare au arătat că mediile familiale conflictuale sau instabile cresc riscul problemelor de sănătate la copii, inclusiv inflamația, tulburările glicemice și obezitatea.

Majoritatea acestor cercetări s-au concentrat pe mame. Acest studiu a extins analiza la întregul sistem familial.

O posibilă explicație ține de rolurile frecvente din familiile cu doi părinți. Mamele sunt, de obicei, îngrijitorii principali, iar comportamentul lor stabilește norma zilnică.

Tații pot consolida această normă sau o pot perturba, ceea ce face ca influența lor să fie mai vizibilă în dinamica familiei.

„Nu este surprinzător pentru nimeni faptul că a-ți trata copiii cu respect și căldură este benefic pentru ei”, spune profesoara Hannah Schreier, autoarea principală a studiului. „Ce ar putea surprinde este că comportamentul unui tată, înainte ca bebelușul să fie suficient de mare pentru a forma amintiri permanente, poate influența sănătatea copilului când ajunge în clasa a doua”.

„Se știe că dinamica familială afectează dezvoltarea și sănătatea mintală, dar aceste dinamici influențează și sănătatea fizică, iar efectele se văd în timp”, adaugă experta.

De ce a contat observația directă?

Un alt punct forte al studiului a fost metoda de colectare a datelor. Jennifer Graham-Engeland, coautoare a cercetării, explică faptul că studiile despre parenting se bazează adesea pe autoevaluările părinților.

„Când ne raportăm singuri comportamentul, suntem influențați de ce ne amintim sau de cum vrem să fim percepuți, ceea ce nu reflectă întotdeauna realitatea. Iar copiii atât de mici nu pot relata cum s-au comportat părinții lor”, spune Graham-Engeland. „Datele din proiectul Family Foundations ne-au permis să observăm direct viața de familie și să legăm aceste interacțiuni de indicatori biologici ai sănătății, apăruți mai târziu. Credem că acest lucru a oferit o imagine mai precisă asupra influenței taților”.

Fiecare familie este diferită

Cercetătorii subliniază limitele studiului. Acesta s-a concentrat pe familii formate din mamă, tată și primul copil. Structurile familiale sunt diverse, iar dinamica se schimbă atunci când apar alți copii sau când familia se transformă.

„Sper ca oamenii să înțeleagă din această cercetare că tații, alături de mame, au un impact profund asupra funcționării familiei, iar acest impact se poate reflecta în sănătatea copilului ani mai târziu”, spune Aytuglu. „Ca societate, sprijinirea taților și a tuturor celor din gospodăria unui copil este importantă pentru sănătatea copiilor.”

Studiul complet a fost publicat în revista Health Psychology.