Copiii cresc mai repede, cer mai mult, tolerează mai greu frustrarea și nu mai respectă autoritatea. Mulți părinți simt asta zilnic, dar nu reușesc să explice clar de ce educația pare mai grea decât pe vremuri. Sociologul și scriitorul Miguel Ángel Ruiz spune că problema e presiunea unei industrii care tratează copilăria ca pe o piață de desfacere. „Părinții nu știu că duc un război cu industria prin intermediul copiilor lor și pierd controlul”, avertizează el.
Miguel Ángel Ruiz este inginer, sociolog și autorul volumului „Distrugerea planificată a copilăriei”, care analizează modul în care strategiile de marketing au schimbat felul în care copiii cresc, consumă și se raportează la lume.
Ruiz respinge ideea că infantilizarea adulților sau maturizarea timpurie a copiilor ar fi fenomene naturale. El vorbește despre un proces planificat.
„Copilăria nu dispare doar din cauza consumerismului în sine, ci pentru că industria folosește strategii care reduc spațiul simbolic al copilăriei”, explică autorul.
Exemplele sunt ușor de observat. „În anii ’80 exista modă pentru copii. Astăzi, dacă cauți haine pentru copii, găsești haine de adulți în miniatură. Moda infantilă a fost practic eliminată”, spune Ruiz. Același lucru se întâmplă cu muzica. „În trecut exista multă muzică pentru copii. Astăzi, copiii cresc cu rap și pop, care este muzică pentru adulți”.
Chiar și desenele animate transmit alte valori decât cele de acum câteva decenii. „Industria uniformizează treptat reperele copiilor și ale adulților. Diferențele dispar”, mai spune expertul.
SURSA FOTO: freepik.com @gpointstudio
Pentru sociolog, unul dintre cele mai alarmante semne ale acestui proces este hipersexualizarea fetelor.
„Există mărci care încurajează fetele să se îmbrace aproape ca niște femei adulte. Spațiul simbolic al copilăriei este în retragere”, spune el, la abc.es.
Un exemplu recent l-a șocat chiar și pe el. „O marcă a lansat măști antirid pentru fete. Din punctul meu de vedere, acel produs nu rezolvă nicio problemă reală. Creează complexe. Asta înseamnă scurtarea copilăriei”.
Miguel Ángel Ruiz explică faptul că industria a dezvoltat strategii precise pentru a transforma copiii în consumatori loiali încă din primii ani de viață.
„Prima strategie a fost provocarea unei crize de autoritate în rândul părinților și educatorilor”, susține el.
În paralel, au apărut studii și campanii care îi învățau pe copii să nu accepte un refuz. „Aceste cercetări s-au numit The Nag Factor. Au demonstrat că părinții cheltuiesc mai mult atunci când sunt puși în conflict cu propriii copii”.
A doua strategie vizează ștergerea reperelor copilăriei. „Se elimină cultura infantilă. Copilul este prezentat ca un mic adult”. A treia strategie are un nume clar. „Se numește KGOY, Kids are Getting Older Younger. Scopul este să grăbească preadolescența”.
Motivul este strict economic. „Profilul de consum al unui adult este mai scump decât al unui copil. Industria obține astfel un copil cu nevoi mai costisitoare”.
Schimbarea nu este abstractă, iar părinții o resimt în fiecare zi. „Copiii par că se maturizează mai devreme. Sunt mai puțin naivi și intră în lumea adulților la vârste tot mai mici”, spune Ruiz.
Comportamentele se repetă în multe familii. „Par să se poarte mai prost, respectă mai puțin autoritatea și nu renunță până nu obțin ce vor. Vor totul imediat. Tolerează greu frustrarea. Nu știu să se plictisească”.
„Părinții nu știu că duc un război cu industria prin copiii lor și pierd controlul”, adaugă expertul.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Crăciunul a fost mult timp simbolul consumului. Astăzi, el este doar o piesă dintr-un mecanism permanent. „Nu mai este doar Crăciunul. A devenit Valentine’s Day, apoi începutul școlii, apoi Black Friday”, explică Ruiz.
Această extindere continuă are și o dimensiune culturală. „Ne americanizăm prin consum. Este o formă de dominație culturală”.
Una dintre cele mai puternice promisiuni ale publicității este fericirea instantanee. „Fericirea, așa cum o înțelegem azi, este o invenție modernă”, afirmă sociologul.
Industria a preluat un concept vechi și l-a modificat. „Eudaimonia greacă însemna o viață bună, plină și virtuoasă. Publicitatea a transformat-o într-o fericire legată de plăcere”.
Ruiz îl citează pe Zygmunt Bauman. „În epoca actuală, toate ideile de fericire ajung într-un magazin”.
Educația într-o cultură a imediatei satisfacții are un cost. „Rezistența la frustrare este foarte importantă pentru dezvoltarea copilului”, spune Ruiz.
Aceasta presupune capacitatea de a continua un efort chiar și fără rezultate imediate. „Repetiția stă la baza învățării și a succesului”.
Copiii care nu tolerează eșecul sunt dezavantajați pe termen lung. „Îi privăm de reziliență. Sunt copii care nu știu să se plictisească, pentru că trăiesc într-o suprastimulare constantă”.
„Părinții trebuie să fie un filtru între cultură și copii. Să nu delege educația către ecrane, jucării sau reclame”, mai spune specialistul.
Această implicare cere timp și efort. „Dar merită”, spune autorul.
Pentru Miguel Ángel Ruiz, miza este uriașă: „Copiii sunt cheia viitorului. Cine îi educă, controlează viitorul”.
El avertizează asupra unui proiect pe termen lung: „Se construiește tipul de cetățean de care industria are nevoie. Un cetățean alienat prin consum”.
În acest model, singura limită este cea financiară. „Ne îndreptăm spre o societate în care poți cumpăra orice, iar singurul obstacol este lipsa banilor, nu o limită etică sau morală”, conchide expertul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
