Majoritatea obiectivelor de parenting urmăresc obediența. Parentingul intențional construiește relație. Cele mai multe rezoluții legate de creșterea copiilor se prăbușesc până în februarie.
Le știi deja: „Nu voi mai țipa la copii”. „Vom avea dimineți liniștite”. „Voi fi mai răbdător”.
Ne stabilim aceste obiective cu cele mai bune intenții. Dar până la finalul lunii ianuarie ne întoarcem la aceleași dificultăți și uneori ne simțim și mai rău, pentru că am „eșuat” din nou.
Problema este că majoritatea rezoluțiilor de parenting se bazează pe voință. Iar voința se epuizează rapid când ești obosit, când ești declanșat emoțional și copilul tău refuză să își pună pantofii pentru a zecea oară.
Psihologul și experta în parenting Jen Lumanlan a explicat în rubricile psychologytoday.com de ce rezoluțiile bazate pe voință nu funcționează și a prezentat o abordare diferită, parentingul intențional. Această abordare se concentrează pe înțelegerea nevoilor care nu sunt împlinite, atât ale tale, cât și ale copilului, și pe construirea unor sisteme care îi susțin pe toți, inclusiv pe tine.
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
Gândește-te la ultima rezoluție de parenting pe care ai făcut-o. Poate a fost „nu voi mai țipa” sau „voi fi mai răbdător cu copiii mei”.
Aceste rezoluții se concentrează pe oprirea unui comportament, fără a înțelege ce îl declanșează. Când corpul tău este inundat de hormoni de stres și copilul tău are o criză în mijlocul magazinului, nicio cantitate de voință nu te va ajuta să rămâi calm, spune experta.
Atunci când trăim ceva care ne amintește, chiar și inconștient, de experiențe dificile din propria copilărie, corpul reacționează. Ritmul cardiac crește. Tensiunea arterială se ridică. Partea creierului responsabilă de vorbire se poate bloca efectiv.
Evenimentele traumatice din viața noastră se manifestă în corp. Iar când suntem declanșați, țipăm, fugim, ne retragem emoțional, facem orice pentru a opri criza sau înghețăm, în funcție de strategia care ne-a ajutat cel mai mult în copilărie, în relația cu cei care ne-au crescut.
Felul în care ai fost crescut îți modelează stilul de parenting de astăzi. Modul în care părinții tăi au exercitat puterea asupra ta devine modelul după care tu folosești puterea asupra propriilor copii.
Dacă erai pedepsit pentru o criză de plâns, atunci când copilul tău are o criză, simți probabil o tensiune intensă. Partea din tine care vrea ca al tău copil să își poată trăi emoțiile este copleșită de partea care își amintește pedeapsa primită pentru aceleași emoții.
Pentru că acea parte pedepsită este cu tine de mult mai mult timp, în momentele stresante ea câștigă de obicei și ajungi să țipi.
Rezoluțiile bazate pe voință ignoră toate aceste lucruri. Ele pornesc de la ideea că, dacă ai încerca mai mult, ai reuși să faci schimbarea dorită. Dar a încerca mai mult nu rezolvă nevoile tale neîmplinite și nici declanșatorii din trecut care te activează. De aceea aceste rezoluții eșuează. Asta nu înseamnă însă că nu poți schimba felul în care relaționezi cu copiii tăi.
„Parentingul intențional înseamnă să faci alegeri conștiente în felul în care interacționezi cu copilul tău, pornind de la valorile tale.
Este opusul parentingului reactiv, în care stingi incendii constant, spui NU fără să te gândești de ce și încerci doar să supraviețuiești de la o zi la alta”, explică Lumanlan.
Când crești un copil cu intenție, tu:
Înțelegi ce nevoi stau la baza comportamentului tău și al copilului tău.
Faci alegeri aliniate cu valorile tale, nu doar replici ce ai văzut la părinții tăi sau ce spune societatea că „ar trebui” să faci.
Construiești sisteme care îi susțin pe toți, în loc să te bazezi pe voință în momentele tensionate.
Vezi rezistența copilului ca pe o informație, nu ca pe o sfidare.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Parentingul intențional merge și mai departe. Înseamnă să știi de ce faci alegerile pe care le faci. Ce îți dorești pentru copiii tăi pe măsură ce cresc? Ce calități vrei să cultivi? Cum vrei să își amintească copilăria?
Răspunsurile la aceste întrebări influențează sute de decizii mici pe care le iei zilnic.
Îți obligi copilul să o îmbrățișeze pe bunica sau îi respecți autonomia corporală?
Îl forțezi să termine tot din farfurie sau ai încredere că știe când s-a săturat?
Te enervezi când nu „ascultă” sau cauți soluții care să răspundă nevoilor amândurora?
Fiecare dintre aceste interacțiuni îl învață ceva pe copil, nu doar despre situația respectivă, ci și despre:
Cum ar trebui să se comporte oamenii cu putere față de cei cu mai puțină putere.
Dacă poate avea încredere în propria judecată.
Dacă emoțiile și nevoile lui contează.
Parentingul intențional recunoaște că cei mici nu învață doar din ceea ce le spunem. Ei învață din felul în care le spunem.
Dacă folosim rușinea și controlul pentru a obține conformarea, asta vor învăța să facă și ei, mai târziu, în relațiile lor, cu propriii copii sau cu ceilalți.
Schimbarea modului în care faci parenting înseamnă să înțelegi ce îți declanșează reacțiile și să faci alegeri conștiente, aliniate cu valorile tale.
Când recunoști că reacțiile corpului tău vin din răni vechi ale propriei copilării, poți începe să abordezi acele momente diferit. Când vezi rezistența copilului ca pe un semnal al unor nevoi neîmplinite, nu ca pe o sfidare, întreaga interacțiune se schimbă.
„Parentingul intențional înseamnă să fii conștient. Iar această conștientizare creează spațiu pentru ca ceva diferit să se întâmple”, conchide experta.
5 activități uitate din anii ’90 care chiar construiesc familii puternice
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
