Copii înainte umblau pe străzi până seara, fără telefoane mobile, fără supraveghere constantă.
Astăzi, părinții încearcă să se descurce într-o lume complet diferită. Sunt criticați dacă își lasă copilul de 8 ani să meargă singur până la magazinul din colț. Sunt judecați dacă cei mici nu au activități organizate în fiecare după-amiază.
Contrastul este puternic și ne face să ne gândim la toate libertățile care erau normale pentru generația boomers, dar care astăzi par de neconceput pentru majoritatea părinților.
Îți amintești când singura regulă era „vino acasă înainte să se întunece”? Copiii din generația boomers petreceau zile întregi explorând cartierul fără adulți în preajmă. Construiau corturi, jucau fotbal pe stradă și inventau jocuri elaborate folosindu-și imaginația și ce găseau la îndemână.
Niciun părinte nu îi supraveghea constant. Acei copii au învățat să rezolve conflicte, să evalueze riscuri și să se distreze singuri. Nu erau abilități speciale, făceau parte din copilărie. Astăzi, multe cartiere par lipsite de vocile copiilor. Părinții riscă judecată publică sau chiar consecințe legale dacă își lasă copiii să se joace nesupravegheați.
Schimbarea este foarte mare și ce era considerat cândva independență normală este acum văzut ca neglijență.
Cei din generația Boomers mergeau și kilometri întregi până la școală, uneori încă de la grădiniță. Era ceva normal. Părinții nu își duceau copiii cu mașina decât dacă exista un motiv serios.
Astăzi, cozile de la intrarea în școli se întind pe mai multe străzi. Ideea unui copil de șapte ani care merge singur la școală pare aproape absurdă pentru părinții din ziua de azi. Și este greu să îi învinovățești.
Traficul a crescut enorm. Multe comunități sunt construite pentru mașini, nu pentru pietoni. Relatările din presă despre incidente rare, dar șocante, i-au făcut pe părinți extrem de conștienți de pericole.
Însă, s-a pierdut ceva important. Drumul zilnic spre școală îi învăța pe copii independența, gestionarea timpului și le oferea momente de liniște pentru gânduri și visare.
Copiii cu cheia la gât erau foarte răspândiți în generația boomers. Mulți veneau acasă după școală și găseau casa goală. Își pregăteau gustări, începeau temele, se uitau la televizor până se întorceau părinții de la serviciu.
Astăzi, a lăsa un copil singur acasă poate fi problematic din punct de vedere legal, în funcție de vârstă și de locul în care trăiește. În multe zone există recomandări clare privind vârsta minimă pentru copiii lăsați nesupravegheați. Părinții organizează programe complicate de after school, iar ideea ca un copil de 10 ani să stea singur acasă două ore ridică sprâncene. Ce s-a schimbat? În parte, teama de răspundere legală. În parte, presiunea socială. Dar și faptul că multe familii cu doi părinți activi profesional au programe lungi și imprevizibile.
Boomers se cățărau în copaci înalți, construiau rampe improvizate pentru biciclete și foloseau unelte în garaj. Locurile de joacă erau din metal și beton, amplasate sus, fără suprafețe de protecție dedesubt.
O plimbare printr-un parc modern arată diferența imediat. Totul este mai jos, acoperit cu cauciuc, conceput să reducă aproape orice risc de accidentare. Copiii aud constant „ai grijă”. Cățăratul în copaci este adesea interzis.
Specialiștii în dezvoltarea copilului vorbesc tot mai des despre importanța jocului cu risc. Copiii au nevoie să își testeze limitele, să experimenteze eșecuri mici și să își cunoască propriile capacități. Cultura parentingului modern face însă acest lucru foarte greu de acceptat.
Boomers aveau conversații private cu prietenii, despre care niciun adult nu afla. Își trimiteau bilețele la școală, vorbeau în camerele lor cu amicii și aveau gânduri și relații complet în afara atenției adulților.
Pentru copiii de azi, acest lucru pare aproape imposibil. Mesajele pot fi monitorizate. Istoricul de internet poate fi verificat. GPS-ul telefonului arată constant unde se află. Rețelele sociale lasă urme digitale permanente. Părinții pot citi fiecare mesaj și urmări fiecare mișcare, dacă aleg să o facă.
Nu e neapărat vorba despre control excesiv, ci despre reacția la riscuri reale, precum cyberbullyingul, prădătorii online sau consecințele pe termen lung ale unei prezențe digitale.
Însă, pierderea completă a intimității schimbă fundamental experiența copilăriei.
Când copiii din generația boomers făceau o prostie, aceasta era cunoscută doar de câțiva oameni. Poate devenea o poveste de familie, dar nu îi urmărea toată viața.
Copiii de azi cresc știind că aproape orice pot face poate fi filmat, fotografiat sau distribuit online. O decizie proastă la 14 ani poate reapărea când aplică la facultate sau pentru un loc de muncă.
Și părinții știu acest lucru, ceea ce adaugă un nivel suplimentar de anxietate fiecărei decizii parentale.
Presiunea creată este enormă. Atât copiii, cât și părinții trăiesc sub o supraveghere constantă, reală sau percepută.
Boomers aveau perioade lungi fără program. Zile de vară care păreau nesfârșite, fără planuri. Weekenduri fără activități sau obligații. Erau nevoiți să își găsească singuri ocupații.
Programul unui copil de azi este adesea plin. Antrenamente sportive, lecții de muzică, meditații, întâlniri organizate. Părinții simt presiunea de a oferi activități educative și de a le da copiilor toate avantajele posibile.
Plictiseala are un rol important. Ea stimulează creativitatea, reflecția și rezolvarea problemelor. Fără aceste momente, copiii pierd experiențe importante de dezvoltare.
Boomers aveau adesea relații cu adulți din cartier despre care părinții lor știau puțin sau deloc. Vânzătorul de la magazinul din colț care stătea de vorbă cu ei. Vecinul pensionar care îi învăța jocuri de cărți.
Aceste relații se formau natural, fără organizare sau supraveghere din partea părinților.
Astăzi, orice adult care arată interes față de un copil este privit cu suspiciune. Părinții verifică atent fiecare adult cu care interacționează copilul lor. Activitățile organizate presupun verificări și reguli stricte.
Mentorii informali și relațiile spontane, care îmbogățeau copilăria, au dispărut în mare parte.
Aceste libertăți pierdute reflectă schimbări în modul în care copiii își dezvoltă independența, reziliența și abilitățile sociale.
Părinții de azi nu greșesc când se îngrijorează. Lumea s-a schimbat în mod real. Dar recunoașterea a ceea ce s-a pierdut este primul pas pentru a găsi modalități prin care copiii să trăiască unele dintre aceste experiențe, adaptate realității actuale.
Poate că nu putem recrea exact copilăria generației boomers și nici nu ar trebui. Însă înțelegerea diferențelor ne ajută să ne gândim mai atent la ce au nevoie copiii pentru a deveni adulți capabili și încrezători.
Provocarea pentru părinții de azi este să găsească echilibrul dintre siguranță și libertate, într-o lume mult mai restrictivă.
Regulile stricte de parenting de care oamenii râd, dar care, de fapt, îi fac pe copii mai buni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
