„Am fost la o ședință de părinți în calitate de părinte. Am stat acolo în băncuță și am fost prezentă și eram acolo să îmi reprezint și eu copilul, cum făcea orice părinte”, începe Lavinia Stan.
Discuția a vizat comportamentul a doi copii care perturbau constant orele și generau conflicte și în alte clase. Profesorii interveniseră deja. Se crease tensiune între copii, între cadre didactice, între părinți.
„Ei, bine, s-a adus în discuție comportamentul a doi copii din acea clasă, care fac mare tărăboi, care deranjează, care contaminează prin comportamentul lor, deci fac rău pur și simplu și nu fac rău doar în clasa lor. Fac rău și în alte clase. Adică au fost conflicte cu copii din alte clase și au generat conflict între clase, diriginți sau profesori sau învățători care au trebuit să intervină și să stea de vorbă, să vedem ce facem”, povestește experta.
Timp de aproape 40 de minute, părinții au discutat despre consecințe. Au vorbit despre frică, despre tensiune, despre copii care ajung acasă afectați. Lavinia Stan a simțit că acea oră din viața lor nu mai era despre soluții, ci despre rezistența unui părinte în fața realității.
„Dăm timp din viața noastră ca să rezolvăm problemele altor oameni. Eu așa am văzut. Mama copilului, care avea cele mai mari probleme de agresivitate și de comportament, era cea mai vocală. Era cea mai vocală, cea mai lipsită de smerenie, ca să nu zic de bun-simț. Femeia aia chiar nu înțelegea că are un copil cu o problemă de comportament”, mai spune Lavinia Stan.
Negarea repetată a fost punctul critic. Lavinia Stan a trăit un episod similar cu ani în urmă, povestit în cartea sa.
„Ne-am strâns toată clasa plus învățătoarea să vorbim despre acest copil și noi toți, adică părinții, povesteau ce au pățit copiii lor, că l-a strâns de gât, că l-a dat cu capul de perete, că a făcut că a dres și mămica copilului spunea `Nu este adevărat, nu este adevărat. Copilul meu nu face așa`”
Datele Ministerului Educației arată că mii de cazuri de bullying ajung anual în atenția școlilor. Profesorii spun frecvent că primul obstacol în intervenție este refuzul părinților de a accepta evaluarea situației. Fără acceptare, nu există plan de corectare.
Lavinia Stan: „M-am transformat din mamă în fiară”
În fața negării, Lavinia Stan a descris un moment de ruptură interioară.
„Și în clipa aia, este acel paragraf care pe multă lume a șocat, eu am spus, m-am transformat din mamă în fiară. Și eu pe doamna aia am țintuit-o. I-am spus: `Dacă copilul meu pățește ceva, merg cu tine întins până la ministrul Învățământului. Nu te las pentru că suntem 32 de părinți aici care îți spunem că ai o problemă cu copilul și tu stai, ne zâmbești de o oră și ne spui că e totul în capul nostru`, ceea ce nu are cum să fie așa”.
Este o reacție dură. Dar ea ridică o problemă reală. Când copilul tău riscă să devină victimă, tăcerea nu îl protejează.
„Când este o problemă de comportament, nu taci. Părinții nu trebuie să tacă. Nu este momentul să avem bun simț! Și când ai un copil care are o problemă de comportament, tu, părintele, trebuie să rezolvi problema copilului, nu țara, nu ministrul, nu sistemul, nu școala”, transmite Lavinia Stan.
Mesajul transmis mamei a fost fără ocol.
„Doamnă, cred că dumneavoastră nu înțelegeți că aveți o problemă de comportament gravă cu copilul dumneavoastră. Acum are o vârstă la care puteți întoarce lucrurile. În patru ani nu veți mai putea face nimic. Veți deveni dumneavoastră victimă”, i-a transmis experta.
Specialiștii în psihologie infantilă arată că intervenția timpurie crește șansele de corectare a comportamentelor agresive. La vârste mici, reglarea emoțională se poate antrena prin terapie, prin reguli clare și prin colaborare cu școala. La adolescență, tiparele devin mai rigide.
De ce „așa ceva nu se face” nu este suficient
Un alt punct sensibil a fost replica mamei, care susținea că a discutat cu fiul ei.
„Am vorbit cu el și i-am spus Așa ceva nu se face”.
Răspunsul Laviniei Stan a fost ferm.
„Doamnă, e un mesaj foarte slab ăsta, ca mamă să spui `așa ceva nu se face`. Asta îi spun eu, dacă vreți, copilului, că mă întâlnesc cu el pe aici, pe holuri și-i spun `nu face așa ceva`. Dumneavoastră, ca mamă, trebuie să fiți mult mai puternică”.
„Te duci la un psiholog, faci o evaluare, vezi ce din ce vine din afară se traduce în agresivitate în copilul tău. Este atât de simplu”, mai transmite specialista.
Bullyingul, între negare și responsabilitate
Discuția din studio a atins și fenomenul bullyingului, un subiect tot mai prezent în școli.
„Ori noi avem o pleiadă de părinți care neagă. Când școala vine și le spune `domnule, copilul ăsta face așa, face așa, face așa`. Tu, părinte, ești obligat să vezi ce se întâmplă acolo și ce trebuie să faci”, mai spune Lavinia Stan.
Pentru tine, ca părinte, mesajul este dublu. Dacă al tău copil este victimă, acționează. Dacă al tău copil este agresor, caută ajutor. Negarea prelungește suferința și amplifică riscurile.