Mulți părinți caută pentru copiii lor nume care sună proaspăt, modern și internațional, dar surpriza este că multe dintre aceste opțiuni „la modă” au o tradiție veche de sute, chiar de mii de ani. Deși par contemporane, ele au traversat epoci și culturi, purtând în ele o istorie fascinantă.
Printre aceste nume se numără Liam, foarte popular în prezent, dar care este, de fapt, o variantă a numelui William (Guillermo), cu rădăcini medievale. Semnificația lui este „protector ferm”, un sens puternic care i-a asigurat relevanța de-a lungul secolelor.
Alt exemplu este Gael, un nume scurt, internațional, apreciat pentru sonoritatea sa ușor exotică. Cu toate acestea, originea lui se întoarce la populațiile celtice din Irlanda, Scoția sau Franța, unde „Gael” desemna comunități care vorbeau limbi gaelice. Semnificația atribuibilă astăzi, „generos”, adaugă un sens modern, deși numele are o istorie milenară.
SURSA FOTO: [email protected]
Un alt nume cu istorie puternică este Dante. Mulți îl considera poezie, artă, spirit boem — și așa este, dar numele provine din latinescul Durante, iar unul dintre cei mai celebri purtători ai lui este Dante Alighieri, poetul medieval care a scris „Divina Comedie”.
Astfel, Dante nu este un nume născut azi, ci unul care poartă un trecut literar și cultural remarcabil.
Néstor. Este unul dintre acele nume care par să fi revenit din trecut. De fapt, Néstor apare deja în „Iliada”, ceea ce înseamnă că are aproape 2.800 de ani. Homer îl descrie pe Néstor, regele din Pilos, ca pe un sfătuitor înțelept și elocvent, dar și ca pe un războinic formidabil în tinerețea lui. Acest nume, foarte apreciat astăzi de părinții moderni, este de origine greacă și înseamnă „cel care se întoarce” sau „călător”.
Axel. Ai auzit în ultima vreme de vreun bebeluș numit Axel? Cel mai probabil da, pentru că este unul dintre acele nume care au călătorit prin lume și au devenit extrem de populare. Originea lui este scandinavă, însă în realitate reprezintă o adaptare nordică a numelui biblic Absalon, care înseamnă „tatăl păcii”.
Bruno. Apare în numeroase documente din secolele VIII–IX. În germana veche era un adjectiv care însemna „maro, întunecat sau brun”. Folosirea lui în Europa a crescut masiv în secolul al XI-lea, datorită Sfântului Bruno de Köln. Deși sună modern, este limpede că acest nume este folosit de secole.
Tendința de a alege nume „moderne” dar cu o istorie veche poate veni din dorința de autenticitate și de profunzime. Aceste nume nu doar sună bine, dar au semnificații puternice și o „poveste”, ceea ce le face să pară atât actuale, cât și atemporale.
Este și o formă de echilibru: părinții vor ceva care nu pare învechit, dar nu vor nici un nume inventat sau străin de tradiție. Aleg astfel varianta ideală — un nume cu greutate, dar care rezistă în timp.
CITEȘTE ȘI
Ce înseamnă numele Ines și de ce rămâne mereu la modă
Ce nume deosebit a ales Emily Burghelea pentru fetița sa. Înseamnă „Jurământul meu este Dumnezeu!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
