„O mamă care se plimbă prin propria casă fără a transforma momentele zilnice precum dușul sau schimbarea într-un spectacol de modestie”, scriu cei de la Today.com.
Susținătorii acestei atitudini spun că văd acest lucra ca pe o modalitate de a nu mai fi rușinați de propriul corp, iar astfel de mame vor crește copii care nu sunt speriați de anatomjia propriului corp. Pe de altă parte, criticii vorbesc despre limite, intimitate și de unde ar trebui, și nu ar trebui, să înceapă confortul în interiorul unei familii.
Pentru Bonnie Engle, antrenoare de fitness din Tampa, Florida, eticheta pare mai puțin o filozofie și mai mult o prescurtare pentru viața de zi cu zi cu patru copii, unde intimitatea este adesea o țintă mobilă.
„Nu mi se pare o problemă mare să merg goală prin casă”
„Este vorba doar despre normalizarea corpurilor și nu despre a le face ciudate. Dacă ies din duș și nu am prosop sau dacă hainele mele sunt încă în uscător, nu văd nicio problemă în a merge fără haine pe mine. Pur și simplu nu mi se pare o problemă mare”, spune Engle pentru TODAY.com.
Mama spune că și ea la rândul ei a fost crescută la fel: să se simtă confortabil în propriul corp, menționând că mama ei a adoptat aceeași atitudine. Ca adult, spune ea, a observat că prietenii care nu au crescut cu acest tip de deschidere par adesea să se simtă inconfortabil cu propriile lor corpuri.
Megan Michelson și Mary Flo Ridley, educatoare din spatele platformei parentale Birds & Bees, spun că nu există o vârstă la care părinții trebuie să își schimbe nivelul de deschidere în fața copiilor. În schimb, ele recomandă reevaluarea regulată a confortului fiecăruia pe măsură ce copiii cresc.
Conștientizarea intimității apare adesea în primii ani de școală, astfel unii copii rămân la fel de deschiși, iar alții cdevin mai pudici.