„Școala nu poate înlocui educația de acasă”. Mesajul unui psihoterapeut către părinți

Specialista punctează faptul că, într-adevăr, școala oferă structură și informație, însă nu poate înlocui răbdarea, caracterul și asumarea. Aceasta atareg atenția părinților ca înainte de a da vina pe școală, profesori, să analizeze comportamentul lor în ceea ce-i privește pe copii.

„Școala nu mai e ce-a fost pe vremuri. Aud replica peste tot.
Când copilul o ia razna, căutăm imediat vinovatul, iar școala e perfectă pentru rolul ăsta.
Școala naște criminali printre copii? Serios?

E ușor să arăți cu degetul spre școală. Clădirea, dirigintele, catalogul: nu pot riposta. Nu se pot apăra. Când copilul nostru o ia pe căi greșite, este tentant să dăm vina pe școală.

Îmi vin la cabinet părinți cu adolescenți de 18 ani care, în trei luni, dau bacalaureatul, iar în câteva ore de terapie, eu trebuie să le aprind motivația. Ca și cum aș putea repara în trei ședințe ce s-a lăsat neterminat în optsprezece ani. Nu am o baghetă magică.

Pe vremea mea era frig în clase, iar profesorii nu zâmbeau aproape niciodată. Catalogul și catedra erau de neatins, erau simboluri sfinte. Școala era dură și, de multe ori, nedreaptă.
Astăzi? În multe locuri e mai bine. Clasele sunt curate. Metodele de evaluare sunt mai blânde. Și totuși țipăm că:

-Școala este de vină.

Vrem ca școala să dea respect, dar acasă copilul vede dispreț. Cerem școlii să pună limite, dar acasă nu există limite.
Ai pretenția ca școala să elimine dependența de ecrane, dar tu i-ai dat copilului să mănânce, de la 2 ani, în fața ecranelor. Copilul îți mănâncă liniștit, cu ochii în tabletă. Tu răsufli ușurat.
Și apoi te revolți:
- De ce stă pe telefon la școală!
Școala nu este o fabrică ce-ți construiește copilul. E, cel mult, un loc care îl șlefuiește pe alocuri.
Fiecare copil, când ajunge la școală, ar trebui să aibă în ghiozdan, pe lângă caiete și manuale, și răbdare, caracter și asumare. Astea nu se predau nici la matematică, nici la română.
Știu că mulți părinți mă vor urî pentru asta, însă nu e treaba școlii să umple golurile de educație din familie.
În ultimii ani, am văzut părinți care cer școlii să fie educator, psiholog și polițist.

Și dacă școala nu-ți rezolvă problema, atunci:

-Profesorul e slab, nu știe să se impună.
Școala face ce a făcut mereu: oferă informație și structură.

Diferența este că, azi, școlii i se cere să facă ceea ce familia a abandonat să facă acasă.
Educația nu începe la școală. Începe când ești în bucătărie.
În modul în care te manifești la volan. În felul în care reacționezi când te enervezi.
Dacă îți lași copilul să devină centrul universului, atunci de ce te miri că nu mai respectă nimic?
Înainte să spui „Școala e de vină”, întreabă-te ce ai făcut tu pentru copilul tău.
Răspunde, fără ocolișuri:
Ce așteptări ai de la școală?
Vrei educație sau vrei să-ți crească copilul în locul tău?”, se arată în mesajul postat de psihoterapeutul Cristina Gemănaru.
 

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV Greșelile pe care le fac părinții și educatorii în comunicarea cu cei mici

5 calități insuflate de părinți care, potrivit experților, produc adulți deosebit de inteligenți
 

Calitatea elevilor pe care profesorii o apreciază mai mult decât notele bune, potrivit unei învățătoare

„Școala contează, dar nu mai este suficientă”, spune Urania Cremene. „Acestea sunt abilitățile viitorului”