Semnele care arată că tatăl tău s-ar putea să nu fi iubit cu adevărat rolul de părinte, conform studiilor

Data publicării:
Loredana Iriciuc
Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Semnele care arată că tatăl tău s-ar putea să nu fi iubit cu adevărat rolul de părinte, conform studiilor / FOTO: freepik.com @EyeEm
Semnele care arată că tatăl tău s-ar putea să nu fi iubit cu adevărat rolul de părinte, conform studiilor / FOTO: freepik.com @EyeEm

Unii tați sunt prezenți fizic, dar absenți emoțional. Iată cum îți poți da seama dacă tatăl tău nu s-a bucurat cu adevărat de paternitate și ce impact poate avea acest lucru asupra propriului tău copil.



Paternitatea este adesea idealizată, prezentată ca o sursă de bucurie, împlinire și sens.

Însă, pentru unii bărbați, a deveni tată nu a fost niciodată un vis sincer sau o alegere conștientă. Iar copiii lor au simțit asta, chiar dacă nu au știut întotdeauna să pună în cuvinte ce simt.

Chiar dacă erau prezenți acasă, acești tați păreau mereu departe, emoțional indisponibili sau preocupați de alte lucruri. Uneori, păreau că joacă un rol pe care nu și l-au dorit niciodată.

Ajunși acum adulți, unii dintre acești copii încep să recunoască acea stare confuză din copilărie: o lipsă tăcută de iubire, o distanță rece, greu de înțeles la vremea respectivă.

Își dau seama că relația cu tatăl lor nu a fost doar „mai rece”, ci că există semne clare ale unei implicări slabe sau chiar ale unei respingeri față de rolul de părinte.

Pentru că, dacă unii tați aleg să plece, alții aleg să rămână. Însă uneori, rămân cu un cost emoțional uriaș pentru copilul lor.

CITEȘTE ȘI Aceste momente simple contează mult mai mult decât credem în viața copiilor. Psiholog: „Transmit mesaje puternice despre iubire, siguranță și respect!”

Semne revelatoare că tatăl tău s-ar putea să nu fi iubit cu adevărat rolul de tată

Nu toți tații trăiesc cu bucurie paternitatea. Unii sunt prezenți în viața copilului, dar lipsiți de implicare emoțională, o absență care lasă urme adânci.

Iată trei semne care ar putea indica faptul că tatăl tău nu s-a simțit cu adevărat confortabil în acest rol și ce efecte are asta, pe termen lung.

A fost constant absent emoțional

Unii tați nu arată nici afecțiune, nici vulnerabilitate, temându-se să nu încalce normele masculine în care au fost crescuți. Această distanță emoțională, adesea moștenită de la propriii părinți, devine un tipar transgenerațional.

Copilul ajunge să se întrebe, în tăcere: De ce nu am simțit niciodată o legătură reală? De ce nu am putut vorbi niciodată deschis despre emoții?

Dar această lipsă de conexiune afectivă nu este lipsită de consecințe.

Un studiu publicat în revista New Directions for Child and Adolescent Development, citat de parents.fr, arată că insecuritatea în relația tată-copil poate duce la probleme serioase de comportament (precum agresivitatea sau retragerea socială), dar și la stări de tristețe profundă și chiar depresie.

Fără sprijin psihologic, acest tipar se poate perpetua de la o generație la alta.

A lipsit din momentele importante

Un tată emoțional absent este, adesea, și cel care ratează clipe esențiale: zile de naștere, serbări, absolviri, ocazii în care copilul avea nevoie să se simtă văzut și prețuit.

Iar absența nu înseamnă mereu distanță fizică. Sunt tați care locuiesc în aceeași casă, dar care sunt deconectați mental și emoțional, absorbiți de muncă, telefon sau alte preocupări.

Prezența activă a tatălui are însă un rol fundamental în dezvoltarea copilului. Terapeutul familial Blake Griffin Edwards subliniază că acei copii care au tați implicați au o mai bună stabilitate emoțională, ceea ce îi ajută să gestioneze stresul, anxietatea și să-și construiască stima de sine.

Chiar și în cazuri de divorț sau distanță fizică, contactul regulat cu tatăl poate avea un efect pozitiv puternic.

A evitat timpul petrecut în familie

Un alt semn frecvent: tatăl care evită cu orice preț timpul alături de familie. Se retrage în altă cameră, petrece ore în șir pe telefon sau găsește mereu o scuză ca să nu fie prezent.

Pentru un copil, acest comportament este adesea perceput ca o formă de respingere: De ce nu vrea să fie cu mine? Ce-am făcut greșit?

Un studiu arată că acei copii care au experimentat respingerea sau neglijarea din partea părinților dezvoltă frecvent sentimente de vinovăție și rușine.

Spațiul care ar fi trebuit să fie un adăpost sigur devine o sursă de confuzie emoțională.

Ca adulți, acești copii ajung adesea să simtă că nu merită iubire și se luptă permanent să-și dovedească valoarea, în special în relații, unde caută să umple acel gol lăsat de un tată rece și distant.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.






Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

pixel