Trei sfaturi de la un psiholog pentru a ajuta un copil care are ticuri nervoase: „Există momente când necesită o atenție specială!”

Data publicării:
Trei sfaturi de la un psiholog pentru a ajuta un copil care are ticuri nervoase: „Există momente când necesită o atenție specială!” / FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Trei sfaturi de la un psiholog pentru a ajuta un copil care are ticuri nervoase: „Există momente când necesită o atenție specială!” / FOTO: freepik.com @volodymyr-t

Ticurile, acele mișcări bruște și involuntare, sunt o parte a vieții multor copii și adolescenți. Pot apărea sub diverse forme, fie sub forma unor mișcări motorii, precum clipitul ochilor sau ridicarea din umeri, fie sub forma unor sunete și cuvinte repetate. Experții estimează că aproximativ 25% din populație se confruntă la un moment dat cu ticuri în copilărie, iar acestea pot fi cauzate de diverse factori, inclusiv mediu, aspecte genetice sau psihologice, sau o combinație a acestora.



Ticurile pot fi precum o vreme schimbătoare: uneori temporare, alteori cronice. Medicul Manuel Antonio Fernández, cunoscut pentru blogul său de diseminare medicală, El Neuropediatra, subliniază că, în majoritatea cazurilor, aceste ticuri tind să dispară de la sine, dar există momente când necesită o atenție specială. De asemenea, el atrage atenția că ticurile la copii pot oferi indicii despre alte tulburări și pot cauza probleme în relațiile sociale.

Un aspect interesant este că stresul, frustrarea și concentrarea intensă pot amplifica ticurile, fie ele sub formă de mișcări sau sunete. Factorii emoționali și mediul înconjurător au un impact semnificativ asupra lor. Situațiile tensionate și frustrante tind să devină un teren fertil pentru apariția sau exacerbarea ticurilor. Anxietatea și îngrijorarea pot juca un rol important în activarea circuitelor cerebrale responsabile de aceste ticuri. Mai mult decât atât, expunerea la ecrane poate contribui la agravarea lor, iar, conform spuselor doctorului Fernández, acestea pot dispărea temporar în somn și pentru o scurtă perioadă de timp, sub influența voinței.

Cum să ajuți un copil care suferă de ticuri?

Primul pas este să rămâi calm atunci când observi că al tău copil poate avea ticuri, deoarece, așa cum am menționat anterior, acestea sunt destul de comune. Așa cum a explicat pediatra Lucía Galán, „majoritatea dintre ei au o evoluție benignă și limitată”.

Este esențial să consulți un medic pediatru pentru a evalua dacă micuțul are într-adevăr ticuri nervoase. Este indicat să înregistrezi când apar aceste ticuri, pentru a ajuta la identificarea posibilelor cauze și a momentelor de agravare. De asemenea, este important să menții o atitudine pozitivă față de copil.

Lucía Galán oferă un sfat important: „Să nu-l pedepsiți, nici să-l mustrați, deoarece nu este vina lui. Este important să folosiți multă încurajare atunci când reușesc să controleze ticurile sau să le înlocuiască cu alte activități”. Copiii care depun efort pentru a-și gestiona ticurile merită recunoaștere pentru reușitele lor.

În cazul în care ticurile persistă în timp și au un impact negativ semnificativ asupra vieții copilului, medicul poate lua în considerare posibilitatea unui tratament specific. Există trei tipuri de tratamente pentru ticurile nervoase: tratament farmacologic, terapie comportamentală cognitivă și stimulare cerebrală. Tratamentele farmacologice ajută la reducerea frecvenței ticurilor, dar nu le opresc complet. Terapia comportamentală cognitivă se concentrează pe a-i învăța pe copii să gestioneze impulsurile asociate cu ticurile. Stimularea cerebrală este o opțiune rară, aplicată doar în cazurile severe în care tratamentele anterioare nu au avut succes.

Ce se întâmplă dacă al meu copil are ticuri de mult timp și acestea nu dispar?

Dacă observi că ticurile copilului tău nu dispar și au persistat un termen lung, este vital să consulți un specialist în domeniul sănătății, cum ar fi un medic sau un psiholog. Numai un profesionist cu experiență poate efectua o evaluare adecvată și confirma dacă ticurile copilului îndeplinesc criteriile pentru o anumită tulburare sau afecțiune.

Există mai multe tulburări care pot include ticuri ca simptome principale. Acestea includ:

Tulburarea Tourette: Aceasta este una dintre cele mai cunoscute tulburări asociate cu ticurile. Copiii cu Tulburare Tourette pot prezenta ticuri motorii și vocale, care pot varia în intensitate.

Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD): Ticurile pot apărea în cadrul ADHD, deși nu toți copiii cu ADHD dezvoltă ticuri. Acest lucru poate complica diagnosticul și managementul copilului.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): Unele persoane cu TOC pot experimenta ticuri, cum ar fi întreruperi ale mișcărilor repetitive sau verificări constante.

În astfel de cazuri, specialistul va efectua o evaluare detaliată pentru a determina tipul de tulburare sau afecțiune cu care se confruntă copilul. Bazându-se pe această evaluare, vor putea sugera opțiuni de tratament sau intervenție pentru a gestiona ticurile și orice tulburare asociată.



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi





DC Media Group Audience
pixel