O mamă a scris câteva rânduri pe Instagram în care a relatat o declarație a unui profesor din Finlanda care dezvăluie ce se întâmplă cu mintea copilului imediat după ce iese pe poarta școlii. Între școală și casă. În acel spațiu scurt pe care majoritatea adulților îl tratează ca pe o simplă deplasare. În Finlanda, profesorii îl văd ca pe o etapă importantă a dezvoltării cognitive.
„Cei mai inteligenți elevi ai noștri merg încet spre casă singuri, fără părinți, fără mașini, fără stimulare”, conform profesorului.
Drumul, un reset pentru creier
![]()
SURSA FOTO: freepik.com @saminoksaminok64
Profesorul explică faptul că acest drum nu reprezintă în niciun caz un semn de neglijență din partea părinților. Îl descrie ca pe un reset cognitiv necesar după orele de concentrare intensă de la școală. Copilul merge încet, uneori îi este frig, uneori se plictisește. Exact acea plictiseală pe care adulții încearcă să o elimine cu orice preț.
„Plictiseala este îngrășământ pentru creier”, spune profesorul finlandez care observă zilnic efectele. Copiii care au acest timp fără stimuli ajung să fie mai calmi, mai stăpâni pe reacțiile lor și mai capabili să își proceseze emoțiile.
Confirmarea neurologică
Un neurolog finlandez a susținut observațiile cu explicații clare din neuroștiință.
„Creierul consolidează ce a învățat doar dacă, după școală, copilul are 20 - 30 de minute de mișcare cu stimuli minimi. Fără ecrane, fără conversații, doar gânduri.
În acest interval, informațiile acumulate în timpul orelor se așază, se fac legături, se transformă în cunoaștere personală. Fără acest spațiu, totul rămâne la suprafață”, conform medicului.
Diferența care apare în jurul vârstei de 9 ani
![]()
SURSA FOTO: freepik.com @diignat
Profesorii finlandezi spun că efectele devin evidente în jurul vârstei de 9 ani. Copiii care merg singuri acasă încep să rezolve probleme fără să ceară confirmare.
„Copiii care merg singuri acasă ajung mai calmi, își procesează ziua singuri și își dezvoltă deciziile interioare”, conform experților.
În contrast, alți copii ies din școală și intră direct într-un carusel de stimuli: mașină, întrebări, gustări, zgomot, program.
„Creierul lor nu mai are fereastra de reflecție. Totul rămâne neprocesat, deci nimic nu devine cu adevărat al lor”, mai avertizează profesorul.
O profesoară a oferit un exemplu concret
O profesoară a oferit un exemplu concret, observat pe parcursul unui an școlar.
Doi băieți cu rezultate similare și nivel de inteligență comparabil. Unul mergea singur acasă, celălalt era preluat zilnic de un părinte anxios care comenta în fiecare minut. Până în primăvară, diferența devenise clară.
„Primul rezolva probleme singur. Al doilea avea nevoie de reasigurare constantă. Drumul pe jos l-a învățat autonomie, iar drumul cu mașina l-a învățat supraveghere”, concluzionează profesoara.
Libertățile mici care construiesc creiere mari
În Finlanda, copiii au voie să mai rătăcească puțin, să se oprească la magazin, să stea pe o bancă, să nu fie eficienți. Această libertate obligă creierul să ia decizii mici: Unde merg? Cât stau? Ce fac mai departe?
Profesorii spun că aceste decizii construiesc circuitele neuronale care susțin planificarea, disciplina și autocontrolul la maturitate.
„Copiii inteligenți nu se nasc. Li se oferă spațiu să-și audă propriile gânduri”, conchide profesorul finlandez.