„Țip la copilul meu”. Ce îi faci de fapt micuțului atunci când strigi la el: Efectele psihologice sunt la fel de nocive ca bătaia

Data actualizării: | Data publicării:
„Țip la copilul meu”. Ce îi faci de fapt micuțului atunci când strigi la el: Efectele psihologice sunt la fel de nocive ca bătaia
„Țip la copilul meu”. Ce îi faci de fapt micuțului atunci când strigi la el: Efectele psihologice sunt la fel de nocive ca bătaia

Țipatul este o metodă disciplinară folosită de majoritatea părinților.​​ Aproape toți dintre noi am experimentat să fim disciplinați prin țipat la un moment dat în timpul copilăriei noastre. Majoritatea dintre noi suntem bine. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă neapărat că țipatul este inofensiv pentru copii.



Nu toate țipetele sunt la fel. Unele sunt mai dăunătoare decât altele. În general, există patru tipuri de țipat în rândul părinților.

Tipuri de țipat 

Țipat reactiv. Acesta este un răspuns impulsiv la acțiunea unui copil, de obicei cauzat de surpriză, șoc, frică sau furie. Părinții țipă adesea din reflex în aceste situații, fără să se gândească la răspunsul lor. Aproape toți părinții au făcut asta.

Când copilul tău curios este pe punctul să bage furculița într-o priză sau când preșcolarul tău golește un borcan cu sos de spaghete în geantă sau când copilul tău impulsiv încearcă să arunce un papuc pe geam, țipatul este un răspuns natural.

În multe dintre aceste situații, este justificat. Ridicarea vocii este de înțeles atunci când acțiunea trebuie oprită imediat sau când ești luat prin surprindere.

Acest tip de reacție apare în aproape fiecare familie și este puțin probabil să provoace prejudicii psihologice de durată copilului, dat fiind că nu este urmată de alte agresiuni ale părinților.

Țipat de epuizare. Când părinții sunt epuizați fizic sau emoțional, răbdarea și capacitatea lor de a face față situațiilor dificile se diminuează.

Drept urmare, atunci când se simt stresați, copleșiți sau iritați, sau când copiii lor îi ignoră, părinții ridică vocea pentru a-și exprima frustrarea și a recăpăta controlul.

Însă, poți vorbi cu copilul atunci când știi că ești pe cale să-ți pierzi cumpătul: „Dacă trebuie să repet asta, mi-e teamă că îmi voi pierde răbdarea și o să țip. Nu-mi place să țip și sunt sigur că nici ție. Poți te rog să faci asta acum?”

Țipat agresiv. Această formă de țipăt implică adesea remarci derogatorii, umilire și agresiune verbală. Unii părinți pot fi împinși într-o stare de furie intensă, determinându-i să direcționeze atacuri verbale către ceilalți, inclusiv către copiii lor.

Cu toate acestea, unii pot avea deja o dispoziție meschină. Asemenea părinți ar putea să nu-și trateze copiii cu amabilitate, adăpostind posibil resentimente din cauza pierderii locului de muncă sau a antipatiei generale față de prezența copiilor lor.

Țipetele agresive sunt abuz verbal. Indică faptul că părintele furios poate avea probleme emoționale și își exprimă sentimentele prin furie.

Adesea, problemele de bază care provoacă exprimarea furiei nu au legătură cu copilul, evidențiind nevoia ca părintele să caute ajutor în gestionarea furiei pentru a promova un mediu familial mai sănătos.

Țipete obișnuite. Când țipătul prinde rădăcini din cauza părinților care își ridică frecvent vocea din motive care nu sunt legate de preocupări imediate, aceștia pot dezvolta un obicei de a țipa. Prin urmare, ele pot deveni ușor declanșate de situații similare în interacțiunile lor cu alți copii, determinându-i să țipe impulsiv.

Țipetele frecvente pot include și alte tipuri de țipete, cum ar fi epuizarea și țipetele agresive. Copiii pot suferi daune psihologice semnificative dacă țipetele obișnuite devin abuz verbal regulat.

Citește și „Nu mai plânge sau îți dau eu motiv să plângi!” Replici toxice pe care le spun părinții și cât sunt de dăunătoare. Psiholog: „Copilul se simte prins într-o capcană”

 

Abuzul verbal

2. -imagine fara descriere- (tip-la-copilul-meu--ce-ii-faci-de-fapt-micutului-atunci-cand-strigi-la-el-efectele-psihologice-sunt-la-fel-de-nocive-ca-bataia-2_43288300.jpg)

SURSA FOTO: freepik.com

Există zece categorii de abuz verbal:

Respingerea sau retragerea iubirii - „Nimeni nu te iubește”.

Dezamăgirile verbale – „Ești așa de idiot”.

Perfecționism – „Ai eșuat! Ai luat locul doi”.

Predicție negativă – „Nu vei ajunge niciodată ceva bun în viață”.

Comparație negativă - „Nu vei fi niciodată ca fratele tău”.

Țapul ispășitor – „Tu ești motivul pentru care noi divorțăm”.

Rușine – „Uită-te la tine. Ești atât de gras”.

Înjurături – „Du-te dracului”.

Amenințări – „O să te omor dacă faci asta”.

Vinovăție – „După tot ce am făcut pentru tine, așa mă răsplătești?”

Efectele psihologice ale țipatului la copii

Sub forma abuzului verbal, țipetele constituie o agresiune psihologică menită să provoace durere emoțională copilului.

Abuzul verbal este abuzul emoțional și una dintre cele mai provocatoare și răspândite forme.​ Poate avea efecte psihologice severe pe termen lung asupra copilului.

Cercetările arată că efectele adverse ale țipetelor agresive sunt la fel ca alte tipuri de abuz. Acele efecte negative ale țipetelor pot rezulta chiar și atunci când abuzul este relativ ușor.​

Dezvoltarea creierului

Agresiunea verbală a părinților poate schimba creierul copilului în timp. Imagistica tensorului de difuzie oferă o vedere mai cuprinzătoare a tractului de fibre al creierului decât scanările RMN standard. Prin această tehnică avansată de imagistică, cercetătorii au descoperit că chiar și abuzul verbal ușor este strâns legat de scăderea integrității materiei albe în trei regiuni distincte ale creierului.

Una dintre aceste regiuni joacă un rol crucial în IQ-ul verbal, înțelegerea și dezvoltarea limbajului.​

Traumă de atașament

Țipetele frecvente pot slăbi legătura de atașament dintre părinte și copil, ceea ce duce la probleme de atașament.

Atașamentul nesigur poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor adulților mai târziu în viață. Copilul adult poate avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor apropiate sau poate intra în mod repetat în relații nesănătoase.

3. -imagine fara descriere- (tip-la-copilul-meu--ce-ii-faci-de-fapt-micutului-atunci-cand-strigi-la-el-efectele-psihologice-sunt-la-fel-de-nocive-ca-bataia-3_58412600.jpg)

SURSA FOTO: freepik.com

Stimă de sine scăzută

Țipetele și respingerea constantă pot dăuna foarte mult stimei de sine la copii.

În unele cazuri, acest tip de maltratare poate avea efecte mai dăunătoare pe termen lung asupra stimei de sine a copilului decât abuzul fizic, deoarece reprezintă o amenințare directă la dezvoltarea sentimentului de sine și a bunăstării emoționale a copilului.

Atunci când un copil se confruntă cu atacuri verbale frecvente, el poate interioriza aceste mesaje negative, ducând la sentimente de inutilitate, stimă de sine scăzută și cicatrici emoționale de lungă durată care le pot afecta sănătatea mintală și relațiile.

Vezi și Critica excesivă poate fi foarte dăunătoare copilului. Cum îi tai aripile fără să știi și cum să eviți mustrarea ca să crești micuțul sigur pe el

Probleme de sănătate mintală

Agresiunea verbală a părinților este un predictor puternic al simptomelor de sănătate mintală. Efectele țipetelor includ sentimente de anxietate, depresie, disociere, iritabilitate, furie și ostilitate la adulții tineri.

Debutul precoce al tulburării bipolare este o altă problemă asociată cu țipetele agresive ale părinților.

Probleme de comportament

Adolescenții ai căror părinți folosesc o disciplină verbală dură au mai multe șanse să aibă probleme de comportament.​

În plus, este mai probabil să se implice în agresiune fizică și verbală, să fugă și să se angajeze în comportament delincvent.​

Sănătate fizică

Stresul cronic, denumit adesea stres toxic, poate avea efecte dăunătoare de lungă durată asupra organismului.

Stresul toxic poate declanșa eliberarea constantă a hormonilor de stres. În timp, cortizolul excesiv poate suprima sistemul imunitar și răspunsul inflamator al organismului, crescând riscul de infecție.

Copiii expuși la stres toxic se confruntă cu un risc crescut de apariție a diferitelor efecte adverse asupra sănătății la vârsta adultă, cum ar fi boli de inimă, boli pulmonare obstructive, cancer, astm și boli autoimune.​



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Parintisipitici Team | Categorie: Dezvoltare intelectuala





DC Media Group Audience
pixel