Copiii respectuoși nu apar din întâmplare.
În ultima vreme, probabil vedem multe postări pe rețelele sociale în care se afirmă că „astăzi copiii nu mai au integritate sau respect”. Cu toții ne amintim cât de dureros era să auzim astfel de afirmații despre generația noastră când eram adolescenți, mai ales pentru că oamenii alegeau să vadă doar partea negativă și ignorau complet lucrurile bune.
Acum, „fiind mamă a doi adolescenți, care uneori dau dovadă de maturitate și alteori de neliniște, înțeleg cât de provocator poate fi comportamentul lor. Mă bazez pe propriile amintiri din tinerețe, cu tot ce a însemnat comportament bun sau mai puțin bun, ca să-mi amintesc că pot alege cum privesc tinerii de astăzi și cum îi încurajez sau îi critic”, susține experta în parenting Triffany Hammond în rubricile Your Tango.
Ca adulți, avem puterea de a decide unde ne îndreptăm atenția. Când alegem să vedem doar partea negativă, această perspectivă se răsfrânge asupra tuturor copiilor cu care interacționăm, fie că sunt ai noștri sau nu. Abordarea rigidă, de tip „bun sau rău”, în care preferăm povestea dureroasă („copiii nu au respect”) în locul uneia constructive („copiii sunt încă în proces de învățare și adesea dau dovadă de respect”), dăunează relației cu copiii noștri.
SURSA FOTO: freepik.com @dekazigzag
Această mentalitate negativă devine și mai nocivă când o combinăm cu ideea „dacă nu mai folosim pedeapsa fizică, ne răsfățăm copiii”. De fapt, aceasta are mai mult legătură cu frica pe care copiii ar trebui să o simtă față de adulți și nu cu respectul adevărat.
Frica este un motivator exterior. Ea funcționează doar atunci când părintele este prezent sau copilul se teme să nu fie prins. În schimb, atunci când le oferim copiilor libertatea de a se ghida după propriile valori și după respectul de sine, comportamentul lor pozitiv devine mai autentic și mai durabil.
Părinții care pun în practică aceste 7 lucruri cresc copii respectuoși, chiar dacă nu își dau seama, conform expertei în parenting.
Copiii trec prin perioade în care sunt concentrați pe ei înșiși și prin etape în care este normal să testeze limitele. Creierul lor nu este complet dezvoltat, iar dezvoltarea are loc în salturi, ceea ce duce la reacții imprevizibile și dezordonate.
Până când conexiunile neuronale devin mai mature, mintea se bazează adesea pe amigdala cerebrală, care generează reacții emoționale și impulsive.
Poate că nu crezi că aștepți de la copilul tău un comportament de adult, dar când te enervezi pe el pentru că nu se gândește la ceilalți, de fapt nu îl înțelegi. Astfel, prin reacția ta, îi transmiți o imagine falsă despre ce înseamnă un comportament matur.
Chiar dacă nu se confruntă cu responsabilități de adult, cum ar fi facturi sau viața de familie, copilul tău poartă în interior o mulțime de presiuni.
Studiile arată că adolescenții trec printr-un proces intens de dezvoltare, iar așteptările societății de a fi mereu buni, inteligenți și de succes îi fac să trăiască într-o stare permanentă de anxietate.
Ei simt că sunt mereu urmăriți și judecați pentru fiecare greșeală. De multe ori au impresia că prieteni, părinți, frați, profesori sau chiar străini așteaptă să le demonstreze eșecurile. Fiecare pas greșit le pare o dovadă că întreaga lor generație este pierdută.
Dificultățile copilului tău sunt reale, chiar dacă diferite de ale tale. Când răspunzi cu empatie și compasiune, el învață să aibă încredere în tine și să îți împărtășească din ceea ce trăiește. Dacă ai noroc, va fi dispus și să te asculte.
Învățăm empatia și bunătatea mai ales prin propriile greșeli, atunci când alegem să învățăm din ele. De aceea este important să recunoști în fața copilului tău că ai greșit. Spune-i despre momentele în care ai rănit pe cineva drag, chiar fără să îți dai seama. Așa descoperim cine suntem, învățând mai întâi cine nu vrem să fim.
Povestește-i copilului unde ai dat greș, când ai fost neatent sau nepoliticos, fie cu el, fie cu alții. Spune-i ce ai simțit atunci și cum vezi acea situație acum. Întreabă-te și cum te-ai simțit atunci când cineva s-a purtat urât cu tine și cum ai reușit să ierți. Dacă aseară ai ridicat tonul, cere-ți iertare. Explică-i cum ți-ai fi dorit să reacționezi și ce vrei să faci diferit data viitoare. Arată-i că ești om și că încă înveți.
Imaginează-ți cum ar fi ca, indiferent cât te-ai strădui, cineva să îți spună mereu doar ce faci greșit. Acum imaginează-ți că, în schimb, cineva te-ar încuraja de fiecare dată când faci ceva bine și ți-ar arăta cum să eviți greșelile. Ai respecta acea persoană mai mult și ai încerca să o mulțumești.
Caută momentele bune și spune-i copilului ce a făcut bine. Povestește-i chiar și despre propriile tale reacții: „Prima dată m-am enervat, dar am realizat că există o variantă mai bună de a rezolva situația”.
Acest tip de comportament este o modalitate eficientă de a-i arăta copilului ce aștepți de la el și, în același timp, de a câștiga respectul lui. Copiii respectă mai mult atunci când văd că și tu ești dispus să muncești cu tine însuți.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Pedepsele aplicate doar de dragul pedepsei nu au valoare educativă, arată un studiu din 2012. De exemplu, dacă un copil nu răspunde la telefonul mamei și primește o palmă sau este pedepsit, el învață că cei mai mari și mai puternici pot decide arbitrar ce este „bine” și „rău”, indiferent de valorile lui.
Mai învață și că, pentru a se simți în siguranță, trebuie fie să devină cel puternic care impune reguli, fie să se supună orbește celor mai puternici. În ambele situații, reacția este condusă de frică.
Dacă același copil primește ca sancțiune retragerea telefonului pentru câteva ore sau zile, înțelege că a avea un telefon este un privilegiu care merită păstrat.
Cu puțină îndrumare, învață cât de importante sunt conexiunea și comoditatea în viața de zi cu zi. Astfel, dezvoltă o motivație interioară („Îmi place să fiu conectat”) pentru a răspunde părinților, fără teamă sau defensivă.
Lasă-ți copilul să își urmeze instinctele. Permite-i să greșească atunci când mizele sunt mici. Este preferabil ca el să piardă un semestru pentru că nu i-ai amintit constant de responsabilități, decât să eșueze la un loc de muncă atunci când are o familie și un credit pe umeri.
Copilul va face pași greșiți în timp ce învață responsabilitatea și motivația interioară. Este mai bine să învețe cât mai devreme. Lumea de azi se schimbă rapid. Pentru a reuși, copiii au nevoie de flexibilitate și adaptabilitate. Acestea se formează atunci când se bazează pe ei înșiși, nu pe alții, după cum arată un studiu din 2014.
Încurajează-l să gândească diferit față de tine. Nu o lua ca pe o provocare, ci ca pe un semn de creștere. Înțelege-i starea emoțională atunci când își dă seama că a greșit și bucură-te și de reușitele pe care nu le-ai prevăzut.
Rolul copilului nu este să fie de acord cu tine fără să gândească. Este un lucru bun, pentru că progresul apare atunci când generațiile noi pun întrebări și își formează propriile valori.
Un copil care găsește o a treia opțiune, atunci când tu i-ai oferit doar două, nu încearcă să te provoace sau să îți submineze autoritatea. El caută alternative care să răspundă nevoilor amândurora. Dacă îi apreciezi gândirea creativă, va fi mai deschis să îți asculte și să respecte poziția.
Copiii de astăzi sunt mai toleranți, mai orientați spre egalitate, mai puțin violenți, mai deschiși și mai autentici decât generațiile anterioare.
Noi putem să îi învățăm cum să se integreze în lumea noastră „alb-negru”, pentru că depind de noi în procesul lor de creștere. Dar, în același timp, și noi avem de învățat de la ei cum să ne adaptăm la lumea lor „în nuanțe de gri”. La fel cum ei se bazează pe noi acum, și noi ne vom baza pe ei mai târziu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
