Adolescenții care nu mai vorbesc cu părinții lor: „Această distanță nu înseamnă respingere, ci mai degrabă o căutare a autonomiei”

„Adolescența este o etapă de tranziție, dar o legătură puternică și sigură acționează ca o plasă de siguranță, chiar și atunci când comunicarea pare redusă la minimum”, subliniază Francisco Rivera, psiholog și manager clinic al Unobravo, o platformă online pentru psihologi clinicieni, pentru Hola.com.

Adolescenții trec prin faze în care se distanțează de părinți și își exprimă nemulțumirea prin comunicare, uneori chiar încetând să le vorbească pentru o perioadă, pentru a exprima furie, respingere sau un sentiment de înstrăinare. Iată cum să gestionezi aceste situații.

Este obișnuit ca adolescenții să treacă prin perioade în care nu mai vorbesc cu părinții lor?

„Da, este destul de comun și adesea provoacă îngrijorare părinților, deși în majoritatea cazurilor este o parte normală a dezvoltării. Adolescența este o etapă a profundelor schimbări emoționale, neurologice și sociale. Este obișnuit ca adolescenții să experimenteze perioade de retragere sau distanță de comunicare crescută. Acest lucru nu indică neapărat o problemă; adesea reflectă nevoia lor de intimitate și un proces natural de diferențiere”, explică specialistul pentru sursa citată.

Însă, asta este distanța pe care trebuie să o creeze pentru a se separa de părinți și a-și crea propria personalitate? Specialistul spune că da. „Într-o mare măsură, da. Adolescența este perioada în care se construiește identitatea cuiva. Pentru a realiza acest lucru, tinerii trebuie să se separe simbolic de modelele lor și să înceapă să pună la îndoială normele, valorile și dinamica familială. Această distanță nu semnifică respingere, ci mai degrabă o căutare a autonomiei. Este un mod de a spune: „Trebuie să descopăr cine sunt”, mai degrabă decât „Nu-mi iubesc părinții”.

Cum ar trebui să reacționezi dacă adolescentul tău folosește tăcerea ca formă de protest împotriva unei limite sau a unei pedepse?

Când tăcerea este folosită ca formă de protest, cel mai important lucru este să nu te implici într-o luptă pentru putere. Tăcerea poate fi o modalitate de a exprima furia sau frustrarea.

 Ca adulți, este util să validezi emoția („Înțeleg că ești furios”) fără a retrage limita, dacă este rezonabil și necesar. Menținerea calmului, disponibilitatea și evitarea răspunsurilor impulsive ajută la prevenirea escaladării situației.

Adolescenții trebuie să simtă că legătura nu este amenințată atunci când își exprimă furia. În timp, ei învață că dezacordul este posibil fără ca acesta să rupă relația. Adesea, tăcerea nu este manipulare, ci mai degrabă o lipsă de resurse emoționale pentru a exprima ceea ce simt.

Cum poți menține o conexiune chiar și atunci când adolescenții sunt mai puțin comunicativi cu părinții lor

Conexiunea se menține mai mult prin atitudine decât prin numărul de cuvinte. A arăta un interes autentic, a le respecta spațiul, a evita judecățile constante și a crea mici momente de conexiune zilnică sunt esențiale. Este vorba despre a fi acolo pentru ei fără a fi intruzivi, a fi disponibili fără a-i presa și a transmite un mesaj clar: „Chiar dacă nu vorbești mult acum, sunt aici pentru tine.”

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV Ce legătură are bullying-ul cu riscul suicidar și de ce tema cere atenție serioasă din partea părinților

EXCLUSIV Diferența dintre autovătămare și intenția suicidară. Radu Leca oferă părinților explicații, semne de alarmă și pași de urmat
 
 EXCLUSIV Când adolescentul minte: Ce se ascunde în spatele minciunii? Radu Leca: „Spune ceva despre frică, loialitate, rușine, autonomie”