Parentingul pozitiv îi învață pe copii cum să experimenteze bucuria și previne riscul de depresie la maturitate - Studiu

Psihologii susțin de mult timp că modul în care părinții își cresc copiii în primii ani are un impact major asupra sănătății și fericirii lor mintale pe măsură ce cresc. Lauda sau cearta pot fi profund internalizate și ar putea determina dacă acel copil se confruntă cu depresia, anxietatea sau consumul de substanțe la vârsta adolescenței sau mai târziu.

Însă cum și unde se face legătura dintre comportamentele parentale și susceptibilitatea viitoare la o tulburare de sănătate mintală este mai greu de deslușit. Psihologul Kaylin Hill de la Notre Dame și-a dedicat ultimii 15 ani de carieră unei mai bune înțelegeri a emoțiilor și a depresiei, încercând să afle cum să rupă ciclul problemelor de sănătate mintală intergeneraționale.

Parentingul pozitiv din primii ani ai copilului aduce fericire la adolescență

Hill, profesor asistent în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Notre Dame, a descoperit că metodele de creștere a copiilor folosite de părinți în timpul anilor preșcolari coincid cu modul în care copilul lor experimentează bucurie și satisfacție în timpul adolescenței - o perioadă în care riscul de probleme de sănătate mintală este cel mai ridicat.

„În acest proiect, demonstrăm că parentingul timpuriu este asociat cu unul dintre cei mai mari indicatori neuronali de risc pentru probleme de sănătate mintală pe care îi cunoaștem până în prezent”, a spus Hill, psiholog clinician și membru al facultății afiliat la Centrul Shaw pentru Copii și Familii din cadrul Universității Notre Dame și la Institutul Eck pentru Sănătate Globală, scrie Medical Express.

Studiul, desfășurat pe o perioadă de 15 ani

Hill și echipa sa de cercetare și-au început munca observând interacțiunile individuale și comportamentele parentale care implicau copii de 3 ani și părinții lor. 

Apoi, au comparat aceste observații cu dezvoltarea reactivității neuronale la recompensă - modul în care creierul răspunde la recompense sau stimuli pozitivi - la aceiași copii la vârste de 9, 12, 15 și 18 ani. Acest studiu s-a desfășurat pe o perioadă de 15 ani, a inclus 465 de tineri și pe părinții lor.

Procesarea recompenselor, una dintre acele piese ale puzzle-ului care ne poate pune în pericol de a dezvolta tulburări mintale

Cercetările anterioare au arătat că o procesare adecvată a recompenselor în creier este necesară pentru ca adolescenții și adulții să experimenteze bucurie, entuziasm și plăcere - un fenomen care poate fi observat chiar și în copilăria timpurie.

„Acest studiu este într-adevăr primul de acest fel care măsoară ce experiențe din viața timpurie sunt asociate cu procesarea recompenselor din copilărie până la sfârșitul adolescenței sau începutul maturității. Procesarea recompenselor pare a fi una dintre acele piese ale puzzle-ului care ne poate pune în pericol de a dezvolta tulburări mintale. A putea observa procesarea recompenselor și modul în care se dezvoltă aceasta de la 9 la 18 ani este cu adevărat util pentru înțelegerea riscului de depresie”, a spus Hill. 

Când i-au observat pe copiii de 3 ani și pe părinții lor interacționând în laborator la începutul studiului, Hill și echipa sa au codificat frecvența cu care au observat comportamente parentale pozitive (manifestarea de căldură, sprijin și încurajare) față de comportamentele parentale negative (duritatea, aroganța sau intruziunea excesivă).

Aceste interacțiuni codificate au fost comparate cu datele înregistrate din răspunsurile creierului la stimuli recompensatori. Cu o electroencefalogramă (EEG), care utilizează electrozi mici atașați la scalp printr-o cască pentru a înregistra activitatea electrică a creierului, oamenii de știință au reușit să urmărească procesarea recompensei la nivel cerebral.

Copiii care au beneficiat de parenting pozitiv, mai entuziaști

În acest studiu, cercetătorii au folosit banii drept recompensă pentru câștigarea unui joc de ghicit, ceea ce le-a permis să analizeze semnalele electrice ale creierului ca răspuns la o victorie versus o înfrângere. Deoarece sistemul EEG este adaptabil la o gamă largă de indivizi, indiferent de abilități și etape cognitive, oamenii de știință au putut evalua procesarea recompensei la nivel cerebral începând cu vârsta de 9 ani și au fost urmăriți la vârstele de 12, 15 și 18 ani.

Concluziile lor au indicat că acei copii care au experimentat niveluri mai ridicate de parenting pozitiv au fost mai entuziasmați de câștigarea banilor, în timp ce copiii crescuți cu un stil parental mai negativ au fost mai puțin entuziaști.

„Ceea ce am observat este că, cu cât am văzut mai multe comportamente parentale pozitive și mai puțin negative la vârsta de 3 ani, cu atât răspunsul la recompensă al creierului părea mai mare pentru indivizii din adolescență”, a spus Hill.

Parentingul pozitiv învăța creierul copiilor cum să reacționeze la lucrurile bune

Cu alte cuvinte, cu cât copiii primesc mai multe laude și afirmații din partea părinților lor la o vârstă fragedă, cu atât sunt mai buni în a recunoaște lucrurile pline de bucurie din viață. Munca lui Hill și a echipei sale a demonstrat că parentingul pozitiv experimentat în primii ani poate învăța creierul copiilor cum să reacționeze la lucrurile bune - activități distractive, prietenii, succes și bunăstare.

Pe de altă parte, dacă un părinte este deosebit de dur sau intruziv, creierul copilului respectiv poate dezvolta un răspuns scăzut la recompensă - o dificultate în a experimenta plăcerea și fericirea, care ulterior deschide ușa către tristețe și deznădejde.