Plâng bebelușii pentru a evita frații mai mici?
Bebelușii plâng pentru a obține și monopoliza atenția părinților lor. Ei știu că în acest fel își vor chema înapoi tatăl sau mama și le vor avea pe toate pentru ei, gata să-i mângâie.
Acesta este, evident, un mecanism inconștient, care conform unui studiu recent efectuat la Harvard este o moștenire evolutivă. Selecția naturală i-a determinat pe copiii foarte mici să plângă pentru a atrage atenția părinților, pentru a-i împiedica, printre altele, să conceapă ”concurenți periculoși”
Plâng pentru a atrage atenția
Adesea nou-născuții plâng nu pentru a manifesta disconfort, ci o nevoie reală de contact, și în acest fel captează atenția unuia dintre părinți.
Încă foarte mici, copiii realizează că de îndată ce plâng sunt ținuți, îmbrățișați și consolați. Acest tip de programare de dezvoltare îi determină pe copii, în mod evident inconștient, să monopolizeze atenția părinților.
Plânsul nocturn îi obosește pe mama și pe tata care, în acest fel, lasă măcar temporar deoparte ideea de a concepe alți copii.
Citește și: Lipsa somnului produce daune ireparabile sănătății copiilor și adulților. Specialiștii trag un semnal de alarmă
Conform celor reieșite din acest nou studiu, în practică evoluția a favorizat copiii mai ”plângăcioși”, care obțin astfel o perioadă mai lungă de exclusivitate a atenției și un tratament care ar putea fi definit drept ”calitativ mai bun” .
Evoluția a favorizat bebelușii care, odată cu plânsul, cresc perioada de alăptare. În acest fel s-ar putea crește și durata perioadei de infertilitate a mamei și ar putea elimina riscul de a avea frați mai mici care să deturneze atenția de la nou-născut.