Modul în care părinții se raportează la copiii lor influențează foarte mult dezvoltarea emoțională și sănătatea mintală a acestora la vârsta adultă.
Stima de sine, capacitatea de concentrare și o reglare emoțională sănătoasă sunt caracteristici pe care le vrem la copiii noștri, iar dezvoltarea lor este strâns legată de modul în care părinții interacționează cu cei mici.
Tipul de atașament, legătura formată între părinți și copii, este fundamentul dezvoltării emoționale și, bineînțeles, al sănătății mintale prezente și viitoare a copiilor și adolescenților.
Evident, abuzul fizic este cea mai gravă situație posibilă pentru orice copil și, bineînțeles, generează traume care vor dura o viață. Există însă și alte circumstanțe, cum ar fi neglijența și supraprotecția parentală, care, chiar și atunci când sunt neintenționate sau chiar cu intenția de a ajuta copiii, le provoacă daune profunde.
Cum putem recunoaște aceste greșeli parentale? Cum putem ajuta un copil care suferă de oricare dintre aceste situații? Beatriz Ortega, psiholog clinician specializat în traume și dinamici familiale disfuncționale, oferă răspunsurile.
Tocmai a publicat cartea „Părinții care suferă: Consecințele abuzului în copilărie asupra adulților”.
„Experiențele prelungite de frică, abandon sau devalorizare generează stres toxic care afectează neurodezvoltarea”, susține Beatriz Ortega, conform hola.com.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Psihologul Beatriz Ortega explică: „atașamentul este cadrul prin care un copil interpretează lumea, pe ceilalți și pe sine însuși”. Atașamentul se construiește chiar din primii ani de viață, prin relația cu părinții sau cu îngrijitorii principali.
Cum se formează un atașament sigur? Se formează în momentul în care copilul se simte văzut, ascultat și susținut.
„Un copil care crește cu un atașament sigur va avea, la vârsta adultă, o bună reglare emoțională, va ști să ceară ajutor și va putea construi relații stabile”, subliniază specialistul. Aceste abilități se învață zilnic, din interacțiunile cu părinții sau cu îngrijitorii principali.
Dar, dacă interacțiunea cu părinții sau cu îngrijitorii principali este distantă, imprevizibilă sau inconsistentă, copilul dezvoltă un atașament nesigur.
„Acest tip de atașament se poate manifesta mai târziu prin anxietate relațională, frică de abandon, neîncredere sau evitare emoțională”, explică Beatriz Ortega.
Bineînțeles, psihologul spun clar că atașamentul nu decide cine vom deveni, dar influențează foarte mult felul în care învățăm să simțim, să relaționăm și să ne percepem sinele interior.
În cartea sa, Beatriz Ortega vorbește și despre supraprotecție și neglijare emoțională. Experta spune că acestea sunt forme de abuz cu efecte pe termen lung asupra copilului.
„Supraprotecția apare atunci când adulții intervin excesiv, rezolvă problemele în locul copilului și îl împiedică să tolereze frustrarea sau să învețe din greșeli”, spune psihologul.
Mesajul transmis copilului? „Copilul învață că nu este capabil, că nu poate face lucrurile singur”, spune Beatriz Ortega. Și așa scade încrederea în sine și capacitatea de autonomie a copilului.
Neglijarea emoțională? „Vorbim despre părinți care nu sunt disponibili emoțional, care nu ascultă, nu validează și nu răspund nevoilor emoționale ale copilului”, explică ea.
Psihologul Beatriz Ortega atrage atenția părinților asupra diferenței dintre intenție și impact.
„În psihologie, nu vorbim despre vină, ci despre efecte. Un comportament poate fi dăunător emoțional, chiar dacă este făcut din iubire”, explică specialista.
„Faptul că recunoaștem impactul nu înseamnă că etichetăm un părinte ca fiind rău, ci că ne oferim șansa de a corecta practici care pot limita sau răni copilul”, spune Beatriz Ortega.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Insecuritatea și frica de greșeală apar des la copiii care sunt supraprotejați.
„Copiii supraprotejați pot deveni adulți dependenți emoțional, cu o toleranță scăzută la frustrare și cu dificultăți în luarea deciziilor”, explică psihologul.
Neglijarea emoțională are alte consecințe. „Acești copii ajung frecvent să aibă dificultăți în identificarea emoțiilor, o stimă de sine scăzută și un sentiment persistent de gol interior”, explică Beatriz Ortega.
Atunci când vor fi mari, aceste experiențe se vor manifesta în relații instabile și într-o identitate fragilă.
Psihologul mai arată și legătura dintre supraprotecție și comportamentele narcisice la vârsta adultă.
„Când un copil este ferit constant de frustrare și pus pe un piedestal, el nu învață să accepte limitele și nu își dezvoltă o stimă de sine realistă”, explică Beatriz Ortega.
„Adultul poate avea nevoie constantă de admirație, poate reacționa defensiv la critici și poate manifesta empatie scăzută”, spune psihologul, subliniind că „narcisismul nu apare din răutate, ci dintr-o dezvoltare emoțională incompletă”.
Psihologul Beatriz Ortega mai arată în cartea sa și impactul biologic al experiențelor grele din copilărie.
„Abuzul emoțional, frica sau abandonul generează stres toxic, care poate altera structura și funcția creierului”, spune experta.
Amigdala poate deveni hiperreactivă, hipocampul, necesar pentru memorie și învățare, poate fi afectat, iar cortexul prefrontal, responsabil de autoreglare, poate funcționa mai puțin eficient.
„Aceste modificări se pot traduce prin anxietate, impulsivitate și dificultăți de concentrare”, explică psihologul. Totuși, „creierul are plasticitate și se poate repara prin relații corective și intervenții terapeutice”.
Vestea bună este că aceste experiențe nu sunt o sentință pe viață. „Copilăria își lasă amprenta, dar nu te definește”, afirmă Beatriz Ortega.
„Vindecarea începe atunci când recunoști impactul a ceea ce ai trăit, fără să minimizezi sau să justifici”, spune experta. „Ajutorul specializat, reglarea emoțională, stabilirea limitelor și construirea unor relații de susținere fac diferența”.
„Nu este vorba despre a uita, ci despre a integra experiența, astfel încât să nu mai trăiești din rană, ci din alegerile tale”, conchide psihologul Beatriz Ortega.
Un criminolog explică de ce copiii devin din ce în ce mai vulnerabili: „Facem o mare greșeală!”
Comportamente ale copiilor pe care părinții ar trebui să le corecteze cât mai REPEDE
Semnele inteligenței peste medie care se văd zi de zi în comportamentul copilului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
