Profesorul universitar dr. Ionel Dumitrel Ghiba și-a povestit experiența pe care a avut-o la debutul său în învățământ, după interviul Mirabelei Grădinaru, partenera președintelui Nicușor Dan.
Recent, Mirabela Grădinaru a povestit cum a renunțat la visul de a deveni profesor, din cauză că nu-și permitea să plătească chiria în București cu salariul din învățământ.
Profesorul universitar dr. Ionel Dumitrel Ghiba spune că în urmă cu 20 de ani a trecut prin aceeași situație, în sensul că, după ce s-a angajat, salariul portarului era mai mare decât al lui, ca profesor.
,,O înțeleg foarte bine pe doamna Mirabela Grădinaru. În 2005 am terminat facultatea de matematică cu nota 10 la toate disciplinele, cu 10 la licență, șef de promoție și deja începusem să citesc singur articole care să-mi deschidă o cale spre doctorat. Am mers la un inspectorat județean pentru a depune un dosar pentru suplinitor deoarece voiam ca activitatea principală să rămână studiile la master.
După ce am stat la o coadă total dezorganizată și angajații acelui inspectorat dădeau cu vorba în baltă și ne tratau nu ca pe niște viitori profesori, ci ca pe niște salahori, am decis că nu voi mai călca în vreun inspectorat vreodată.
În drumul spre casă luam foarte în serios să revin la formarea inițială din informatică, poate chiar să urmez niște cursuri postuniversitare și să renunț la visul meu de a fi profesor de matematică.Soarta a făcut ca la o oră după ce am ajuns acasă să primesc un telefon de la domnul profesor Ioan Vrabie care m-a anunțat că este un post vacant de asistent de cercetare la institutul de matematică şi că mă sfătuiește să aplic pentru el.
Nu mi-a venit să cred că problema mea se rezolvase de la sine și că pot merge mai departe pe drumul meu în matematică. Am fost angajat destul de repede și a venit și ziua salariului. Stăteam la rând la casierie să încasez avansul (salariul se dădea în două tranșe) și observam cum portarul a luat un salariu mai mare decât mine. Nu era în vârstă așa tare încât să aibă o vechime considerabilă.
Îmi făceam calcule și în mod clar nu puteam să închiriez un apartament cu o cameră în Iași. Norocul meu a fost că fiind student la master beneficiam de camera la cămin. Așa am mai tras de timp încă 5 ani în cămin până la terminarea doctoratului. După ce s-a terminat bursa doctorală și am rămas cu salariul de asistent, iarăși a fost o oarecare criză legată de ce voi face sau ce e bine să fac.
Mă descurcam pentru mine, însă speranța de a avea o familie la un moment dat nu prea se potrivea și cu câștigurile salariale. Iarăși îmi veneau gânduri de a renunța și de a o lua pe alt drum.
Din fericire, am aplicat pentru un post în Germania și am lucrat acolo 3 ani. M-am întors și o mare parte după aceasta, faptul că obținusem diverse granturi de cercetare făcea să nu pară prea evident cât de mic era salariul de asistent-lector-conferențiar. Plus că apelam la ce pusesem deoparte, încât mă plăteam singur lunar din economiile mele. Abia după 20 de ani de activitate situația s-a reglat cât de cât. S-a reglat pentru mine, dar pot să nu mă gândesc că acum sunt și alții în postura în care eu am fost? Sigur că nu pot!", scrie profesorul universitar pe pagina sa de Facebook.
CITEȘTE ȘI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
