Prof. dr. Doina Pleșca, una dintre marile autorități din pediatria românească, demontează rând pe rând capcanele care blochează protecția micuților. În timp ce un nas care curge sau un gât ușor iritat nu reprezintă contraindicații reale, mitul corelației dintre vaccinul ROR și autism își are rădăcinile într-o fraudă dovedită penal, pentru care autorul a fost exclus definitiv din breaslă. Amânarea pe motive banale nu oferă liniște, ci deschide larg ușa unor infecții virulente care mutilează destine.
Rădăcina celei mai mari spaime din rândul familiilor tinere pleacă de la un fals grosolan din anii '90. Un medic britanic pe nume Andrew Wakefield a publicat o lucrare restrânsă în care susținea că vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului provoacă autism. Anchetele medicale și juridice au scos la iveală date măsluite și interese financiare ascunse, iar autorul a rămas fără licența de practică. Răul fusese însă deja făcut, iar frica s-a întins în societate exact ca o pată de ulei.
Scandalul de proporții internaționale a fost rezumat de prof. dr. Doina Pleșca: „Iarăși un alt mit foarte important, care a impus o alertă în lumea medicală, și anume corelația între administrarea vaccinului împotriva rujeolei și apariția autismului, cu procese, cu scandaluri care au dus la invalidarea calității medicului care a condus acel studiu pe 12 pacienți pediatrici în a mai exercita activitatea medicală”.
Pentru a reda liniștea părinților, comunitatea științifică europeană a declanșat verificări de o amploare uriașă, prin care ipoteza a fost distrusă punct cu punct.
„Pe de altă parte, lumea medicală, cel puțin cea europeană, a lansat un studiu aprofundat asupra trialurilor întreprinse în a demonstra că nu există nicio corelație și s-au adunat aproape 1 milion de copii în diferite trialuri care, prin cuantificarea reacțiilor adverse, au demitizat această eroare care s-a propagat precum pata de ulei”, spune medicul pediatru.
La polul opus al teoriilor conspirației stă ezitarea măruntă de la ușa cabinetului. Mulți părinți, dar și cadre medicale insuficient instruite, bat în retragere dacă cel mic are secreții nazale sau prezintă puțin de roșu în gât. Acest reflex de a fugi de vaccin la primul semn de răceală ușoară compromite întregul calendar de imunizare și lasă organismul descoperit în cele mai vulnerabile etape ale creșterii.
Adevăratele contraindicații sunt excepții rare, legate de febră înaltă sau boli acute severe. Faptul că un copil are nasul înfundat sau gâtul puțin roșu nu îl împiedică să dezvolte un răspuns imun normal. Temporizarea nejustificată duce doar la ratarea ferestrei optime de siguranță, fără să aducă vreun beneficiu real stării de sănătate.
O altă teamă des întâlnită în discuțiile dintre părinți este ideea că trei sau patru vaccinuri administrate la aceeași vizită medicală ar putea „obosi” sau „strica” imunitatea nativă a bebelușului. Din perspectivă biologică, este o judecată eronată: copilul trece printr-un salt uriaș încă din clipa nașterii, când părăsește mediul steril din pântecele mamei și dă piept cu lumea exterioară.
Prof. dr. Doina Pleșca explică această capacitate uriașă de apărare a organismului micuțului: „Mitul acela că-i dăm prea multe vaccinuri copilului și-i alterăm imunitatea este total eronat. El, din momentul în care iese în lume din viața intrauterină, intră în contact cu milioane de germeni. Ori aceste vaccinuri, fie ele trei, patru, depinde de produsul care este utilizat , reprezintă o cantitate infimă față de conflictul între el, sugar, și mediul înconjurător care îl predispune în orice moment în a se lupta. Deci așa trebuie să explicăm”.
În privința reacțiilor adverse, studiile pe scară largă arată că efectele secundare de temut sunt practic inexistente, formele raportate fiind ușoare și de scurtă durată:
„De asemenea, trebuie să mai explicăm faptul că orice poate duce la o reacție adversă, dar reacția adversă în viziunea noastră și evaluând studiile populaționale pe zeci de mii de sugari și de copii au arătat că cele mai frecvente sunt durerea la locul administrării, respectiv tumefacția, adică umflarea și înroșirea tegumentelor, și nicidecum forme amenințătoare de viață”, explică prof. dr. Doina Pleșca.
Credința că este mai sănătos ca un copil să treacă prin boală pentru a deveni rezistent este o greșeală fatală. Nicio infecție gravă nu „întărește” organismul în mod armonios, ci lasă în urmă distrugeri celulare majore. În plus, ideea că anumite boli au dispărut de la sine este spulberată de mișcările de populație și de focarele de la graniță.
Avertismentul prof. dr. Doina Pleșca aduce în discuție reapariția unor diagnostice istorice: „Sau oricum nu mai avem boli și deci de ce să-l mai vaccinez pe copil? Nota bene: mă refer să zicem la difterie, că-mi este cel mai la îndemână... când vorbim de zonele de conflict foarte apropiate nouă, este foarte aproape. Poate intra chiar în casele noastre. Le regăsim și au fost publicate câteva cazuri în Germania. Să stăm să așteptăm să punem în pericol viața, sănătatea copiilor și nu numai? Cred că este o gravă eroare”.
Trecerea necontrolată prin boală poate transforma un micuț sănătos într-un pacient cu dizabilități pe viață, o dramă pe care niciun părinte nu ar trebui să o riște:
„Sau că oricum copilul va trece printr-o infecție și se va întări imunologic, cu prețul vieții, cu prețul complicațiilor care de fapt transformă un copil normal într-un copil cu suferință neurologică importantă, în unele situații mutilați prin amputări de segmente (mâini, picioare) ca urmare a necrozelor produse de niște bacterii extrem de agresive. Cred că așa trebuie să fim: foarte empatici, foarte apropiați de părinți, să le explicăm pericolele”, conchide medicul pediatru.
