De la libertatea de a se juca liber și fără reguli stricte, până la posibilitatea de a-și rezolva singuri conflictele cu prietenii, copiii care au crescut în anii ’60 și ’70 s-au format ca oameni mai echilibrați în anumite privințe, pe care copiii de azi nu le mai înțeleg. Deși copiii din prezent sunt mai conectați la tehnologie și mai conștienți emoțional, unele valori și comportamente vechi dispar, iar acest lucru afectează răbdarea și empatia.
Faptul că ai crescut în anii ’60 și ’70 te-a format ca om mai bun în 10 moduri pe care copiii de azi nu le mai înțeleg!
Au învățat răbdarea
Amânarea recompensei și capacitatea de a aștepta, mai ales în copilărie, contribuie la dezvoltarea răbdării mai târziu în viață. Copiii nu erau obișnuiți să primească imediat confort sau satisfacție, ceea ce îi ajuta să gestioneze mai bine schimbările și dificultățile odată ajunși adulți.
Comparativ cu copiii de azi, care au acces rapid la tehnologie și recompense imediate, cei crescuți în anii ’60 și ’70 sunt printre ultimele generații care au învățat această abilitate. De la economisirea banilor până la găsirea unor activități în momentele de plictiseală, aceste experiențe i-au format.
Au devenit independenți prin exercițiu
Mulți copii de azi sunt afectați de implicarea excesivă a părinților în viața lor. În schimb, cei crescuți în anii ’60 și ’70 au devenit mai independenți pentru că au fost nevoiți să exerseze acest lucru.
Se jucau liber, aveau grijă de frați mai mici și petreceau mai mult timp singuri, fără supraveghere. Astfel, au învățat să își asume responsabilitatea pentru timpul și comportamentul lor.
Au dezvoltat integritate și au învățat să găsească singuri soluții, ceea ce le-a oferit un echilibru emoțional mai bun la maturitate.
Au învățat să se descurce singuri
Spre deosebire de mulți copii de azi, care sunt ghidați constant de părinți, copiii din anii ’60 și ’70 au fost nevoiți să găsească singuri soluții.
Independența nu era o opțiune, era o așteptare clară din partea părinților încă de la vârste mici.
Ieșeau din casă și se jucau fără supraveghere, aveau grijă de frați și își rezolvau singuri problemele. Aceste experiențe i-au ajutat să devină adulți autonomi, care au încredere în propriile decizii.
Au învățat să aprecieze lucrurile mici
Fără acces imediat la tot ce își doreau, copiii din acea perioadă au învățat să aprecieze lucrurile pe care le aveau.
Nu primeau totul instant și nu erau răsfățați, astfel că au învățat recunoștința de la vârste mici.
Multe familii nu își permiteau să îndeplinească toate dorințele copiilor. În lipsa presiunii sociale generate de rețelele sociale, acești copii au învățat să fie mulțumiți cu ceea ce aveau, fără să se compare constant cu alții.
Au devenit responsabili prin treburile din casă
Mulți copii de azi primesc bani sau laude pentru sarcini minime în gospodărie. În anii ’60 și ’70, copiii erau așteptați să contribuie fără recompense.
Făceau cumpărături singuri, ajutau în casă și aveau grijă de frați. Aceste responsabilități nu erau opționale.
Deși uneori era obositor pentru ei, aceste experiențe i-au ajutat să devină adulți mai responsabili, disciplinați și implicați.
Se motivau singuri, fără să caute aprobarea altora
În timp ce copiii de azi caută frecvent laude, recompense și validare din partea celor din jur, în contextul unui stil de parenting mai permisiv și foarte implicat, cei crescuți în anii ’60 și ’70 au învățat să își găsească singuri satisfacția.
Fie că făceau treburi în casă, își gestionau plictiseala sau își organizau singuri rutina, în lipsa părinților, ei nu primeau laude pentru lucruri de bază. Acestea erau considerate responsabilități.
Chiar dacă pentru părinții de azi acest model poate părea dur, el i-a învățat pe copii să fie responsabili și să își găsească singuri sentimentul de reușită, mândrie și satisfacție.
Nu renunțau atunci când lucrurile deveneau dificile
Etica muncii și reziliența pe care mulți adulți din aceste generații le au astăzi provin din faptul că, în copilărie, erau încurajați să ducă lucrurile până la capăt.
Un studiu publicat în revista Frontiers in Psychiatry arată că dificultățile și provocările i-au pregătit pentru incertitudinile vieții adulte, fără să aștepte ca altcineva să le rezolve imediat problemele.
Copiii de azi au și ei oportunități de a înfrunta dificultăți, însă cultura confortului și a accesului rapid îi împinge să caute soluții rapide sau sprijin constant, fie de la părinți, fie prin distrageri precum telefonul.
Plictiseala le-a dezvoltat capacitatea de concentrare
În timp ce atenția copiilor de azi scade din cauza telefonului și a divertismentului constant, cei crescuți în anii ’60 și ’70 și-au format capacitatea de concentrare tocmai prin plictiseală.
Nu aveau soluții rapide pentru a evita momentele de singurătate și erau obișnuiți să își ocupe singuri timpul liber.
Deși nu era mereu confortabil, au găsit modalități de a gestiona plictiseala fără ecrane, iar acest lucru i-a ajutat să devină adulți mai prezenți și mai echilibrați.
Au învățat să își asume responsabilitatea
Mulți copii din acea perioadă nu aveau părinți care să îi protejeze constant de disconfort sau dificultăți. Din acest motiv, au fost nevoiți să își asume responsabilitatea de la vârste mici.
Nu se puteau baza pe părinți pentru a rezolva problemele de la școală sau pentru a interveni atunci când greșeau. Au învățat să fie responsabili pentru propriile acțiuni.
În loc să caute scuze, au învățat să își recunoască greșelile și să își asume consecințele, fără să perceapă aceste situații ca pe un atac personal.
Au devenit disciplinați fără recompense
Mulți părinți de azi creează, fără să își dea seama, relații bazate pe recompense, oferind beneficii pentru sarcini precum temele sau treburile din casă.
În anii ’60 și ’70, copiii au învățat disciplina fără recompense.
Nu primeau bani sau recompense pentru activități obișnuite și nu erau încurajați constant pentru lucruri minime. Au fost nevoiți să își găsească singuri motivația și să își ducă sarcinile la capăt.
Au învățat să ia decizii
Spre deosebire de mulți copii de azi, care au programe încărcate și sunt ghidați constant de părinți, copiii din trecut aveau mai multă libertate în organizarea timpului.
Exista un cadru general, dar timpul petrecut singuri, în familii în care ambii părinți lucrau, le oferea ocazia să își creeze propriile rutine.
Au învățat să evalueze riscuri și să ia decizii fără supraveghere constantă, fie că era vorba despre treburi în casă, teme sau ieșitul din locuință.
CITEȘTE ȘI:
9 lucruri pe care Generația X le făcea în copilărie și pe care copiii de azi nu le mai pot face
11 lucruri pe care copiii le-au învățat din plictiseală și care contează și astăzi