Calitatea sistemului de educație depinde, în mod critic, de calitatea resursei umane. Mariana Dogaru, lector universitar și președinte ARACIP, demontează mitul conform căruia facultatea poate pregăti un profesor complet și pledează pentru o reformă profundă a modului în care cadrele didactice sunt sprijinite la început de carieră.
Într-o analiză la emisiunea DC Edu, realizată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, bazată pe propria experiență de la catedră, aceasta vorbește despre limitele formării inițiale și necesitatea vitală a mentoratului.
Există o așteptare nerealistă în societate conform căreia un absolvent de universitate este gata să gestioneze orice situație la clasă. Mariana Dogaru contrazice ferm această idee: „Formarea inițială, prin ceea ce reprezintă ea, nu ai cum să surprinzi aceste aspecte. Adică este imposibil, oricâtă practică pedagogică am făcut în cinci ani de zile”.
Chiar și pentru absolvenții de liceu pedagogic, contactul cu realitatea diversă a elevilor este un șoc.
„Formarea inițială nu poate să facă totul. Și asta este iar o ideologie care văd că se propagă: vai, în formarea inițială nu se întâmplă nimic, din cauza asta profesorii nu pot. Nu este adevărat, nu poți face totul în formarea inițială”, a declarat Mariana Dogaru.
Expertul povestește despre propriile începuturi, evidențiind nesiguranța inerentă debutului: „După cinci ani de practică pedagogică, credeți-mă, în primul an de învățământ mă tot gândeam ce e cu mine la catedră, dacă nu fac bine. Deci aveam nevoie de o validare, pentru că ce învățasem eu din punct de vedere teoretic nu se mai potrivea cu ce mi se întâmpla în mod practic”.
Soluția propusă de președintele ARACIP este instituționalizarea mentoratului real în școli. Profesorii nu trebuie lăsați singuri în fața provocărilor, mai ales într-o eră în care elevii sunt schimbați de tehnologie, având tulburări de atenție sau capacitate scăzută de concentrare,.
„Cadrul didactic are nevoie să fie sprijinit. Sprijinit de către școală, de către familie, specialiști. Și când zic de specialist, mă refer la mentor, mă refer la psihologul școlar, mă refer la directorul de școală”, a explicat Dogaru.
Mentorul nu este un șef, ci un partener cu experiență.
„Mentorul este colegul meu profesor care, din punct de vedere profesional, este la un alt nivel, este recunoscut ca având autoritatea aceasta profesională și care mă poate îndruma”, spune președinta ARACIP.
Nevoia de a întreba și de a cere sfat nu este un semn de slăbiciune, ci de profesionalism. „De foarte multe ori, asta am simțit-o și eu, ai nevoie să mai întrebi pe cineva cum este și cum să gestionezi o anumită situație. Pentru că noi știm, copilul este o individualitate în sine”.
Discuția atinge și o problemă sensibilă a sistemului: eficiența cursurilor de perfecționare. Deși profesorii participă la numeroase cursuri, impactul la clasă este adesea nul. Mariana Dogaru observă o tendință îngrijorătoare de revenire la vechile obiceiuri imediat ce cursul s-a încheiat.
„Tendința este de a reveni la forma dinainte de cursul parcurs, de a nu aplica nimic, de a nu aduce valoare adăugată în clasă ca urmare a cursului pe care l-ai parcurs”, a semnalat aceasta.
Cauzele sunt multiple, de la lipsa infrastructurii la contextul dificil al elevilor, care poate fi copleșitor.
„Poate contextul elevilor pe care ei îi iau este mult mai puternic decât dorința lor de schimbare. Și intri într-o zonă de confort și cumva lași deoparte ceea ce ai învățat (...) și continui să faci lucrurile tot așa”, a explicat Dogaru.
Această stare este amplificată de lipsa de validare: „Oricum nu te validează nimeni, oricum nu-ți dă nimeni feedback, nu te valorizează nimeni. Și atunci intri într-o zonă (...) de blazare și mergem și-așa”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
