Prof. univ. dr. Liviu Papadima a abordat în emisiunea DC Edu, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, disputa privind formarea didactică a viitorilor profesori, un subiect marcat de conflicte între specialități și științele educației
Profesorul s-a declarat un susținător al flexibilității sistemului. El a amintit că vechile module DPPD (Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic) aveau avantajul de a fi integrate în anii de licență.
În contextul actual, Masteratul Didactic (care ar urma licenței, devenind o formă unică de acces la meseria de profesor conform Legii din 2011, deși prorogat timp de 15 ani) este o formulă viabilă, dar riscă să fie ratată: „Masteratul didactic poate fi o formulă, dar cred că va fi ratată această șansă pentru că marea problemă a pregătirii pentru învățământ a fost că ea a fost obiectul unor lupte de putere și este în continuare obiectul unor lupte de putere între științele educației, pe de o parte, și specialitățile disciplinele din facultăți, pe de altă parte”.
El a atras atenția asupra unui aspect uman important, ignorat în configurațiile rigide: „sunt studenți care au părinți care țin pe banii lor până la 30 de ani și sunt studenți care de la 18 ani trebuie să-și câștige pâinea... normal că nu poți să zici «nu ne interesează ăia care sunt săraci!» Dumnezeule mare, ăia poate să fie foarte inteligenți, dar n-au resurse pentru a se pregăti”.
Facultatea de Litere a Universității din București a implementat un masterat didactic echilibrat cu mai bine de 20 de ani în urmă, bucurându-se de o vastă experiență și feedback.
Cu toate acestea, prof. univ. dr. Liviu Papadima a deplâns lipsa de interes a decidenților față de această practică: „nu a venit nimeni vreodată, de când s-a vehiculat ideea acestui masterat didactic obligatoriu, să ne întrebe «băi, voi cum ați făcut în ăștia 20 de ani, ce ați făcut?», că poate era un exemplu de bune practici. Nu o iei de la capăt. Nu, pentru că interesul era în altă parte. Interesul era cine să stăpânească mai multe ore, cei de la disciplină sau pedagogii și nu știu ce”.
Prof. univ. dr. Liviu Papadima a criticat ambele tabere implicate în „luptele de putere”: „realitatea este că, din punctul meu de vedere, n-au dreptate nici unii nici alții”.
Pe de o parte, a pus sub semnul întrebării relevanța disciplinelor pedagogice prea generale: „pedagogii vin cu disciplinele astea generale și făcute la un mod foarte general... Am văzut băgat în proiectul de masterat didactic istoria pedagogiei. De ce nevoie are un profesor ca să știe istoria pedagogiei ca să predea limba sau chimie sau biologie sau matematică sau nu știu ce?”.
Pe de altă parte, a respins atitudinea autosuficientă a specialiștilor: „și profesorii de specialitate din facultăți gândesc și zic «na, astea sunt fițe, n-avem nevoie de pedagogie, cine știe carte e oricum un bun profesor. Nu-i așa?» Nu e deloc așa! A demonstrat-o Cioran”.
În încheiere, el a pledat pentru sinergie și colaborare, subliniind că ponderea cunoștințelor de specialitate și a abilităților pedagogice variază în funcție de nivelul de învățământ: „la școala primară, iertare, dar acolo cunoștințele pedagogice sunt fundamentale... avem nevoie unii de alții, avem nevoie să stăm să ne așezăm la aceeași masă și să vedem cum putem colabora mai bine decât să ne batem pe un număr de ore”.
Soluția ar fi „dublă acreditare și în specializare și în științele educației și avem nevoie de o conducere colaborativă a acestor [structuri]”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
