Unii copii trec printr-o adevărată criză existențială chiar și la vârsta de 12 ani, fiind copleșiți de întrebări despre viață, viitor și locul lor în lume. Psihologul specializat în relații de familie, Jeffrey Bernstein, explică trei motive principale care stau la baza acestor stări.
„Ce se întâmplă dacă nu voi avea o viață bună? Nimeni nu apreciază ce postez online. De ce doar copiii populari sunt plăcuți? Dacă părinții mei vor fi dezamăgiți de mine? Dacă nu voi reuși să intru la o facultate bună?”
Potrivit psihologului Jeffrey Bernstein, care a discutat despre acest subiect pentru Psychology Today, la vârsta de 12 ani copiii se confruntă adesea cu întrebări existențiale similare celor din crizele vârstei mijlocii ale adulților.
„Elevii de gimnaziu nu-și cumpără mașini sport și nu-și schimbă partenerii, dar resimt puternic presiunea din jur, se simt copleșiți, anxioși și uneori deconectați de la realitatea lor emoțională”, spune specialistul.
Iată cele trei motive pentru o „criză a vârstei de mijloc” la copii!
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Mulți copii aud constant mesajul: „Note bune pentru o viață bună”. Acest mesaj vine nu doar de la părinți, ci și de la rude, profesori și chiar prieteni.
„Văd mulți copii care simt că sunt deja în urmă, deși nici nu știu exact ce ar trebui să facă pentru a avea succes”, explică psihologul. Această presiune timpurie îi poate face să-și pună la îndoială viitorul și să trăiască cu teamă de eșec.
Generația actuală de preadolescenți a crescut cu ecranele în față, fiind considerată „nativ digitală”. Cu toate acestea, sentimentul lor de singurătate este mai accentuat ca oricând.
„Copiii de astăzi par conectați permanent, dar în realitate petrec tot mai puțin timp de calitate împreună. Relațiile lor devin superficiale, iar izolarea emoțională este în creștere”, subliniază Bernstein.
Această singurătate poate amplifica anxietatea și nesiguranța.
Rețelele de socializare îi expun pe copii la imagini atent selectate, prezentând vieți aparent perfecte.
„Preadolescenții se compară constant cu colegii lor, iar aceste comparații sunt rareori în favoarea lor. Spațiul lor mental, odinioară dedicat jocului și imaginației, este acum invadat de imagini ale unei vieți ideale pe care cred că nu o pot atinge”, explică psihologul.
Compararea permanentă cu ceilalți le poate afecta stima de sine și îi face mai vulnerabili emoțional.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.