„Nota reflectă puțin și modul în care profesorul a știut să predea noțiunea”, spune cadrul didactic. Profesoara explică unde se rupe, de fapt, echilibrul: „Dacă tu ai într-o clasă de 26 de elevi note de 7, de 8, de 10 și ai un 4, e ok. Dacă în toată clasa ai numai 4 și 5, nu e ok pentru tine, în primul rând”.
Cu alte cuvinte, profesoara spune că în momentul în care aproape toți elevii nu reușesc, problema nu mai este un individuală, ci una de de explicație și de relație profesor - copil.
„Și eu cred că întotdeauna că evaluarea profesorului ar trebui să înceapă invers, de la impactul pe care îl are asupra copilului”, mai adaugă profesoara.
Profesoară: „Nota mică devine un punct de plecare, nu o etichetă definitivă”
Cadrul didactic mai spune și că o notă mică luată de un elev poate fi un pas, nu o sentință, nu o etichetă:
„Dacă un copil a luat 4 la o lucrare și pe urmă are 7, reușește să ia și 10. Nu este labilitatea profesorului. Uite ce e asta. Notezi când îi dai 4-ul ăsta și când nu. Dacă s-a făcut evaluarea obiectivă, e ok”.
Dar ce se întâmplă când copilul rămâne blocat în nota de 4?
„Dacă copilul ăla nu reușește să treacă de 4 și ia un 4, încă un 4, încă un 4, ce vreau să fac cu el? Eșuează lamentabil. Îmi și urăște materia. Asta este clar.
Eu detest notele mici. Am detestat niște lucruri cât am fost elev. Profesorul care venea și răzfoia catalogul, profesorul care dădea note mici sau care zicea că nota 10 e pentru profesor. Deci lucrurile astea… Nu bombardez cu note de 10, nu, exclus lucrul acesta. Dar dacă un copil mi-a luat o notă mică a doua oară, clar, e problema mea!” conchide profesoara.
CITEȘTE ȘI:
„Nunchi”: Metoda străveche care îi învață pe copii să obțină succesul
Semnele inteligenței peste medie care se văd zi de zi în comportamentul copilului