Cel mai mare pericol pentru copiii de astăzi este epuizarea impusă de părinți și suprimarea jocului liber.
„Nu-i mai lasă să se joace. Uită-te tu unde-i scoate. Zici că-i scoate la păscut în parc. Scoate-i frate să se plimbe, să țipe, să se joace... Fă-ți de cap sufletește, cu ghilimele de rigoare”, spune părintele Necula în cadrul podcastului Celebru și Părinte.
Ne este atât de frică să nu se lovească copiii încât le ucidem spontaneitatea. Mai mult, părinții au ajuns să impună cerințe absurde de performanță: „Neapărat trebuie să știe engleză din pântecele maicii sale. Dacă se naște fără atestat Cambridge din burtă, nu e un copil asimilabil... Astea sunt mizerii și îl obosim. Le obosim copilăria”. Părintele adaugă într-o notă umoristică, dar foarte serioasă: „Copilul conform [...] dăunează grav sănătății”.
CITEȘTE ȘI: Părintele Necula dă de pământ cu „fițele” educaționale: „Școala nu-i făcută pentru jumătăți de măsură!”
Prezența autentică, nu „parenting” din conferințe
Într-un mesaj către micii experți ai educației moderne, părintele spune lucrurilor pe nume: „Parentingul actual este o contrafacere a părinției de altădată. Vorbim prea mult și stăm prea puțin cu copiii. Eu mai râd în câte o sală plină de părinți veniți la o conferință de parenting: Ce căutați aici? Acasă cu voi, stați cu copiii, ieșiți acasă!”.
Adevăratul parenting, amintește el din copilăria sa, era simpla însoțire a copilului în lume: pe stadion, la muzeu, la teatru sau chiar la evenimentele mai grele ale vieții, precum o înmormântare, de care astăzi copiii sunt ascunși în mod ipocrit.
Părintele Necula îi imploră pe părinți să redescopere naturalețea vieții: „Un copil e făcut să râdă, să-și plescăie, să-și bage degetul în nas, să-și mănânce mucii dacă vrea... Dacă tot îl castrăm așa sufletește, n-ajungem nicăieri”.
Tot el subliniază sacrificiul tăcut al mamei singure: „Mama care își crește copilul singură poartă în suflet un drapel de eroism”, și avertizează că o rătăcire majoră a modernității este când părinții „uită drumul spre copiii lor”.