Copiii primii născuți pot fi adesea împovărați cu responsabilități care nu le corespund vârstei, afectându-le stima de sine și dezvoltarea, conform experților în educație și psihologie. Unii părinți, în mod inconștient, pot delega sarcini precum îngrijirea fraților mai mici sau medierea în conflicte către cel mai mare copil din familie, iar acest lucru poate avea consecințe negative.
Potrivit psihologilor, atunci când copiii mai mari sunt forțați să își asume un rol parental, aceștia pot ajunge să adopte un comportament neadecvat vârstei lor. Borja Quicio, specialist în psihologie educațională, avertizează că această presiune poate determina copiii să își piardă identitatea de copil, devenind în schimb „doar un alt adult”.
Terapeutul Oceanía Martín Recio susține că această inversare a rolului poate avea consecințe subtile și aproape invizibile asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Ei pot resimți o teamă constantă de a nu îndeplini așteptările, de a se compara negativ cu alții sau de a se simți insuficienți.
Pentru a evita acest impact negativ, experții recomandă părinților să găsească un echilibru între educarea copiilor mai mari în responsabilități și respectarea vârstei și momentului lor din viață. Este important ca implicarea în îngrijirea fraților mai mici să fie făcută într-un mod care să nu împovăreze excesiv copiii mai mari, păstrând în același timp o atmosferă de respect față de etapele naturale ale dezvoltării lor.
Psihologii subliniază că părinții au responsabilitatea de a gestiona educația tuturor copiilor lor, fără a transfera prea multe obligații către frații mai mari.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În creșterea fraților mai mici, unele responsabilități ar trebui să fie gestionate cu grijă pentru a evita impactul negativ asupra dezvoltării și bunăstării copiilor mai mari. Iată câteva sarcini care ar trebui să fie evitate:
Deși este natural să ajuți din când în când, psihologii avertizează că delegarea continuă și obligatorie a îngrijirii fraților mai mici poate suprasolicita copilul mai mare. Această presiune constantă poate genera anxietate și afecta dezvoltarea psihologică și emoțională, conducând chiar la pierderea copilăriei.
A fi responsabil pentru siguranța și comportamentul fraților mai mici poate crea o povară prea mare pentru un copil sau chiar pentru un adolescent. O atenție constantă și o preocupare exagerată pot genera anxietate și stres, afectând în mod negativ bunăstarea celui responsabil.
Deși este obișnuit să atribuim rolul de mediator celui mai mare în conflictele dintre frați, dându-i puterea de a corecta sau chiar de a pedepsi, poate crea un dezechilibru în relația frățească. În loc să se bucure de o relație egală, frații pot resimți respingere sau resentimente.
A cere constant ca cei mai mari să fie modele pentru cei mici poate ignora faptul că și ei sunt copii și au dreptul de a greși. Această presiune de a fi mereu exemplu poate afecta relația frățească și poate aduce stres celui responsabil.
Frații mai mari nu ar trebui să aibă responsabilitatea de a educa pe cei mai mici în pregătirea academică, comportament, maniere sau igienă. Această sarcină poate aduce stres și poate afecta performanța școlară și dezvoltarea celor mai mari. Educația este o responsabilitate a părinților.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil