Dovezi solide confirmă faptul că prezența unui tată în viața copiilor are motive obiective pentru a contribui la dezvoltarea acestora.
Este incontestabil faptul că stilurile de parenting influențează semnificativ bunăstarea copiilor, având un impact pe termen lung asupra vieților lor. Nu este o noutate că cercetările asupra parentingului se concentrează adesea asupra maternității, lăsând astfel în umbră importanța paternității și a modului în care să devii un tată responsabil. Cu toate acestea, datele acumulate până în prezent arată că micuții care beneficiază de prezența activă și implicarea tatălui lor au șanse mai mari să atingă succesul școlar, să evite drumurile greșite și să aibă o viață echilibrată.
Cercetările arată că atunci când copiii dezvoltă relații strânse cu figurele paternelor, există tendința de a evita comportamentele cu risc ridicat și de a întârzia debutul vieții sexuale. De asemenea, acești copii au o probabilitate crescută de a se bucura de cariere bine remunerate și de relații personale sănătoase și stabile în viața adultă. În plus, se observă că aceștia obțin scoruri mai ridicate la teste de inteligență până la vârsta de 3 ani și prezintă mai puține probleme psihologice pe parcursul vieții atunci când tatăl joacă un rol serios în dezvoltarea lor. Toate aceste beneficii ale unei paternități active sunt cunoscute sub denumirea de „efectul tată”.
„Participarea activă a tatălui în viața copilului duce la progresul acestuia”, subliniază Paul Amato, Ph.D., un sociolog dedicat studiului relațiilor dintre părinți și copii, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania. „Datele de cercetare sugerează că rolul tatălui are o importanță crucială în dezvoltarea copilului”.
Unele dintre constatări sunt la prima vedere evidente - nimeni nu contestă faptul că divorțurile tumultoase au efecte negative asupra copiilor. Dar altele sunt mult mai subtile și puțin cunoscute. Cine și-ar fi imaginat că există o legătură puternică între prezența unui tată și absența agresivității la copii? Această corelație există, într-adevăr. Și cine ar fi putut presupune că pura prezență a unui tată în viața sa poate reduce riscul delincvenței juvenile feminine? Cercetările arată că da, acest lucru este posibil.
Conceptul denumit „efectul tată” acoperă o gamă largă de beneficii legate de implicarea tatălui în creșterea copiilor. Este evident că participarea activă a tatălui în dinamica familială este întotdeauna de dorit. Totuși, calitatea timpului petrecut împreună este mai semnificativă decât cantitatea. „Simpla privire la televizor împreună, de exemplu, nu aduce prea multe beneficii”, subliniază Amato. Astfel, importanța interacțiunilor autentice nu poate fi subestimată.
Într-o notă optimistă, tații din epoca modernă manifestă o dorință crescută de a se implica activ în viața copiilor lor. În plus, societatea actuală pune tot mai multă încredere în rolul esențial pe care tații îl joacă. Acest aspect nu a fost întotdeauna evidențiat în aceeași măsură. De aceea, un consens tot mai puternic privind importanța prezenței tatălui în toate etapele dezvoltării copilului este în curs de formare. Cercetătorii studiază în profunzime acest nou fenomen, oferind o perspectivă nouă și captivantă. Rezultatele lor conduc către o concluzie care ar putea revoluționa modalitatea în care tații își îngrijesc și își cresc copiii.
Rolul tatălui depășește cu mult simpla contribuție de spermatozoizi, având o importanță crucială în transmiterea informației genetice. Adevărul este că ADN-ul purtat de spermă este una dintre cele mai puternice și universale forme de impact paternal.
În spatele acestui proces, se ascunde o realitate mai profundă. Unii tați pot, fără să dorească, să transmită boli genetice copiilor lor. Un pas important pentru a diminua riscul transmiterii acestor boli debilitante este căutarea consilierii genetice înainte de concepție, cu precădere dacă există factori de risc major.
Însă, ceea ce ar putea avea cel mai semnificativ impact asupra copiilor noștri este epigenetica. Această ramură a științei explorează schimbările din expresia ADN-ului cauzate de factori externi precum stilul de viață și mediul. Chiar dacă obișnuim să asociem mai degrabă mamele cu influența asupra dezvoltării genetice, înțelegerea modului în care alegerile de viață ale tatălui pot influența sperma era limitată. În prezent, este clar că deciziile luate de un bărbat înainte de concepție pot avea implicații majore pe termen lung asupra sănătății și dezvoltării copiilor săi.
Cercetările indică faptul că bărbații care abuzează de alcool înainte de concepție pot crește riscul de boli cardiace congenitale și de consum excesiv de alcool la descendenți. De asemenea, o alimentație necorespunzătoare poate afecta negativ cursul unei sarcini. Este demn de menționat că stresul pre-concepțional al tatălui poate predispoziționa descendenții la probleme de reglare a glicemiei.
Profesoara de biologie celulară Joanna Kitlinska, Ph.D., de la Universitatea Georgetown, care a condus un studiu în 2016 cu privire la acest subiect, subliniază: „Am înțeles că mediul nutrițional, hormonal și psihologic oferit de mamă are un impact semnificativ asupra dezvoltării structurii organelor, răspunsului celular și expresiei genelor la urmașii săi. Dar cercetările noastre demonstrează că același lucru este valabil și în cazul taților - stilul lor de viață și experiențele lor pot răsfrânge în moleculele care coordonează funcția genelor”. Astfel, contribuția unui tată la dezvoltarea sănătoasă a copiilor săi este mult mai complexă și profundă decât s-ar putea crede la prima vedere.
SURSA FOTO: freepik.com @pch.vector
În perioada premergătoare anilor 1960, participarea taților la grupurile de părinți, implicarea în timpul travaliului sau grija pentru sugari erau rar încurajate de către experți. Conceptul general era că rolul taților se limita la a-i învăța pe copii să meargă și să se joace, nu să se implice în aspectele cotidiene ale îngrijirii bebelușilor. Cu toate acestea, cercetările din ultimele decenii au dezvăluit că, cu cât un tată se implică mai devreme, cu atât mai benefică este influența sa.
Într-o carte publicată în 1997 pe această temă, cercetătorii au argumentat că tații care sunt activ implicați în creșterea copiilor dezvoltă relații eficiente (chiar dacă unilaterale) cu aceștia. Studiile ulterioare au sugerat că această interacțiune timpurie conduce la un atașament mai puternic față de copil. Dacă acest atașament precoce generează o implicare mai profundă pe termen lung, este subiectul unor dezbateri academice, însă există dovezi considerabile care susțin această ipoteză. Analiza literaturii din 2011 referitoare la implicarea paternă în timpul sarcinii și al travaliului a concluzionat că tații care se implică activ și investesc emoțional în copil înainte de naștere rămân angajați în mod semnificativ în viața copilului.
Așa cum au arătat numeroase studii, o implicare crescută a taților are impact direct asupra dezvoltării copiilor. Pentru a stimula această interconexiune, unii experți susțin că femeile sănătoase și nou-născuții ar trebui să se întoarcă acasă cât mai curând posibil după naștere, cu atât mai mult cu cât tatăl poate petrece timp în preajma lor.
Înainte de a pătrunde în profunzimea modului în care tații implicați își sprijină copiii, este important să conturăm trăsăturile definitorii ale unui tată activ și investit.
În primul rând, prezența fizică este esențială. Tații care împart același cămin cu copiii lor și își consacră timp pentru evenimentele semnificative din viața acestora au mai multe șanse de a influența pozitiv decât cei absenți.
Pentru cei care trăiesc separați de copii, există modalități limitate de a rămâne implicați. „Scrisori, apeluri telefonice – chiar și în absența prezenței fizice, faptul că tatăl își arată implicarea și dorința de a participa în măsura posibilului contează enorm”, explică Marcy Carlson, Ph.D., sociolog la Universitatea din Wisconsin-Madison.
În acest context, sprijinul financiar nu este o alegere rea. „Dovezile sugerează că susținerea financiară oferită copiilor are un impact pozitiv asupra rezultatelor lor”, subliniază ea. „Dacă tații sunt capabili să ofere sprijin material, acest lucru are o semnificație majoră”.
Cu toate acestea, a fi prezent nu înseamnă automat a fi implicat. „Cantitatea de interacțiune nu este singurul factor determinant în beneficiile oferite copiilor. Educația parentală de calitate superioară și implicarea profundă par să influențeze în mod pozitiv evoluția acestora”, subliniază Carlson.
Cu căldură și empatie se deschide o altă ușă. Tații care își petrec mult timp alături de copii, dar manifestă dispreț sau recurg la insulte, pot avea doar un impact negativ. „Calitatea interacțiunilor tatălui poate implica atitudini reci sau chiar insultătoare față de cei mici”, precizează Danielle DelPriore, Ph.D., psiholog de dezvoltare la Universitatea din Utah. „Aceste comportamente sau implicarea în acțiuni problematice sunt în dezacord cu figura tatălui prezent și angajat”.
Adesea, tații se întreabă cu privire la importanța investiției de timp și energie în bebeluși care, pentru următorii ani, par să nu își dea seama sau să își amintească de aceasta. Pe moment, poate părea că lipsește un sentiment puternic pentru tată atunci când este în deplasare; bucuria lor la vedere poate rivaliza cu aceea pe care o au în fața unui cățel. Cu toate acestea, este esențial ca tații să înțeleagă panorama generală. Reacțiile lor pe termen scurt sunt diametral opuse față de implicațiile pe termen lung ale prezenței tatălui.
În 1991, un studiu a dezvăluit că bebelușii aveau scoruri cognitive mai ridicate la vârsta de 1 an dacă tații lor erau implicați în primele luni ale vieții lor. Chiar și sugarii prematuri aveau scoruri similare la vârsta de 36 de luni atunci când tații lor jucau un rol activ încă de la naștere. Alte cercetări au indicat că bebelușii care interacționau cu tații lor la vârsta de 9 luni beneficiau de avantaje similare. (Deși această tendință a fost confirmată în mai multe studii, este important să menționăm că cel puțin un studiu nu a identificat o legătură între implicarea taților în joacă și dezvoltarea cognitivă.)
Pe măsură ce sugarii devin copii mici, rolul tatălui devine și mai pronunțat. Cercetările sugerează că atunci când tații sunt implicați în activitățile zilnice - de la cină la joacă în curtea din spate - mai degrabă decât în excursii exotice, copiii mici și preșcolarii au de câștigat. De asemenea, se pare că tații aduc o notă distinctă, cu cel puțin un studiu indicând că sunt mai buni decât mamele la a-i învăța pe copii să înoate, deoarece sunt mai puțin înclinați să fie supra-protectori și sunt mai dispuși să-i lase pe cei mici să se aventureze și să exploreze.
Nu este un secret că fiii depind în mod special de tată. În cartea „Do Fathers Matter?”, Paul Raeburn descrie cum cercetătorii au observat că băieții americani și norvegieni ale căror tați s-au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în timpul copilăriei au întâmpinat dificultăți în dezvoltarea relațiilor sociale pe măsură ce înaintau în vârstă. Studii similare menționate în carte sugerează că fiii crescuți fără tați (sau cu implicație minimă din partea acestora) sunt mai puțin populari în perioada preșcolară. Pe scurt, cercetările indică faptul că băieții depind în mod semnificativ de tații lor pe măsură ce își dezvoltă abilitățile sociale. Un studiu extins efectuat pe aproape 9.000 de adulți a confirmat că decesul tatălui afectează fiii într-o măsură mai mare decât pe fiice, determinând aceleași probleme de sănătate observate după un divorț dificil.
O dispariție paternă aduce cu sine un gol în beneficii. „Pentru tații aflați la distanță, nu există prea multe dovezi că ceea ce fac ei contează pentru copiii lor”, dezvăluie sociologul Marcy Carlson. „În contrast, tații care împart aceeași locuință cu cei mici sunt mult mai implicați; le citesc povești și îi așează la culcare. O comparație între tații prezenți și cei absenți relevă o diferență evidentă în nivelul de implicare mediu”.
Copiii care sunt privați de prezența tatălui, fie din cauza morții sau a închisorii, de cele mai multe ori suferă mai mult decât cei cu tați absenți. O serie de proiecte de cercetare s-au axat pe cum încarcerarea unui tată poate afecta copiii. Unul dintre cele mai ample eforturi în acest sens este studiul „Fragile Families” de la Universitatea Princeton, care urmărește 5.000 de copii născuți în Statele Unite între 1998 și 2000. Majoritatea acestor copii din cadrul studiului au părinți necăsătoriți și tatăl absent, din diverse motive. Una dintre descoperirile semnificative ale proiectului „Fragile Families” este că, atunci când un tată este departe, contribuția sa la o influență pozitivă asupra copiilor săi este limitată.
Atunci când „a fi absent” înseamnă a fi în spatele gratiilor, copiii se confruntă cu provocări suplimentare - uneori mai complexe decât cele pe care le-ar fi întâlnit în cazul decesului tatălui sau a divorțului. „Majoritatea cercetărilor despre văduvie sugerează că copiii ale căror tați au decedat sunt mai bine adaptați decât cei care trec prin experiența divorțului”, explică Carlson. În ceea ce privește încarcerarea, „există stigmat și tensiune considerabile. Nu ar fi surprinzător dacă impactul asupra copiilor ar fi chiar mai grav atunci când tații lor sunt absenți din cauza închisorii”.
SURSA FOTO: freepik.com @iconade3
Sunt multe aspecte ale paternității care definesc un tată devotat. Luați decizii responsabile înainte de a concepe, asigurându-vă că fundația genetică a copilului are șanse maxime de succes. Implicați-vă pe deplin în perioada sarcinii și a nașterii, astfel încât legătura profundă cu copilul să se formeze încă de la început. Invățați arta de a vă juca cu bebelușul, chiar dacă aceste momente pot părea uitate în amintire.
Acestea sunt pașii mecanici ai paternității, dar există un nivel mai profund. Toate aceste studii subliniază importanța nu doar de a fi un părinte, ci de a fi un părinte în adevăratul sens al cuvântului - să fii prezent nu doar fizic și să faci ceea ce sfaturile specialiștilor sugerează, ci să îngrijești autentic de copiii tăi și să modelezi un comportament pozitiv.
Poate cel mai crucial aspect este conștientizarea faptului că ochii copiilor tăi sunt mereu asupra ta și acțiunile tale contează. Felul în care influențezi dezvoltarea psihologică, cognitivă și socială a copilului tău are un impact semnificativ asupra pregătirii lor pentru viața adultă. De ce? Pentru că importanța ta este vitală.
„Tații și mamele sunt cei mai semnificativi educatori ai copiilor”, subliniază Amato. „Tatăl poate să se întrebe: ce învață copiii mei - despre viață în general, despre etică, despre modul în care membrii familiei trebuie să se trateze reciproc, despre relații - observându-mă în fiecare zi?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil