Unde se termină o ceartă de copii și unde începe dosarul penal? Avocata Adelina Albu explică ce trebuie să știe orice părinte
02 Octombrie 2026
Agresiunile din curtea școlii nu se mai rezolvă doar cu o mustrare pe hol, ci pot ajunge direct în sălile de judecată. În cadrul emisiunii „Părinți Prezenți” de la DC News, realizată de Loredana Iiciuc, avocata Adelina Albu a explicat cum răspund penal minorii de la vârsta de 16 ani și de ce părinții agresorilor sunt obligați civil să achite toate costurile medicale, ședințele de terapie și daunele morale pentru traumele suferite de copiii bătuți sau umiliți.
Tăcerea din camera unui copil bătut sau umilit la școală ascunde adesea drame copleșitoare pentru întreaga familie. Părinții văd cum notele scad brusc, nopțile devin pline de coșmaruri, iar vizitele la psiholog sau la medici se transformă într-o rutină dureroasă și costisitoare. În fața acestor suferințe, mulți adulți cred că nu pot face mare lucru dacă agresorul poartă încă ghiozdanul în spate. Se consolează amar cu ideea că o mustrare în cancelarie sau o notă scăzută la purtare reprezintă maximum ce se poate obține.
Adevărul din sălile de judecată arată o realitate cu totul diferită. În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, avocata Adelina Albu a explicat că violența școlară nu se oprește la ușa directorului. Legea oferă familiilor două căi de acțiune: dosarul penal pentru minorii care au trecut de pragul răspunderii legale și procesul civil în care părinții agresorului plătesc până la ultimul leu din propriul buzunar pentru traumele cauzate.
Cele două drumuri în fața judecătorilor: Pedeapsă pentru faptă și bani pentru suferință
Un conflict grav petrecut pe holurile școlii sau pe internet deschide două uși distincte în instanță. Părintele copilului rănit poate cere tragerea la răspundere a celor vinovați atât pe cale penală, cât și pe cale civilă.
Avocata Adelina Albu a detaliat modul în care se separă cele două proceduri: „Orice caz de bullying poate ajunge în fața instanței pe două paliere: penal, atunci când sunt întrunite condițiile unei infracțiuni, sau civil, mai ales din perspectiva obținerii de despăgubiri din partea părinților persoanei agresive către copilul agresat.
Iar acest prejudiciu care se va recupera în instanța civilă vizează latura materială - de exemplu cheltuieli medicale, poate fi terapie, pot fi meditații de care a avut nevoie copilul - și latura morală: suferința psihică, amenințarea demnității sau o suferință psihică îndelungată suferită de copil”.
Mitul copilului de liceu care scapă de lege: De la 16 ani se răspunde la fel ca un adult
O mare eroare întâlnită în rândul părinților este convingerea că statutul de elev oferă o imunitate totală în fața anchetatorilor. Codul Penal trasează granițe clare în funcție de lumânările de pe tortul aniversar. Detaliile oferite de avocata Adelina Albu demontează orice iluzie legată de vârstă:
„Da, ne-am putea gândi că dacă agresorul e minor nu prea avem ce să facem, dar nu este așa. Vârsta agresorului schimbă cine răspunde, nu dacă există răspundere. Un minor sub 14 ani nu va răspunde niciodată din punct de vedere penal. Între 14 și 16 ani răspunde dacă se dovedește că a acționat cu discernământ, iar peste 16 ani răspunde întotdeauna, exact ca un adult, doar că va primi eventual măsuri educative și nu pedepse.
Agresorul minor, dacă a împlinit vârsta răspunderii penale de 16 ani... Foarte mulți care nu cunosc, deși e o informație destul de importantă, se gândesc că e un copil, e la liceu, intră tot în categoria copil și nu răspunde. Atenție! De la 16 ani răspunde în penal, va răspunde domnul copil!”
Când copilul este prea mic pentru închisoare, părintele scoate banii din cont
Chiar dacă un copil sub 14 ani nu poate primi un dosar penal, faptele lui nu rămân nesancționate. Părinții acestuia poartă răspunderea civilă delictuală pentru modul în care l-au educat și supravegheat, fiind buni de plată în fața instanței civile. În aceeași măsură, lipsa de intervenție a cadrelor didactice atrage responsabilitatea directă a școlii.
Mecanismul a fost explicat limpede de avocata Adelina Albu: „Lipsa răspunderii penale nu înseamnă lipsa oricărei forme de răspundere. Avem răspunderea civilă a părinților minorului, a copilului agresiv, în repararea prejudiciilor suferite de copilul agresat, lovit. Iată deci că avem mijloace la îndemână pe care legea ni le oferă — chiar dacă nu din sfera penală, din sfera civilă —, dar tot vom putea obține o formă de reparație.
Părinții copilului agresiv răspund dacă este vorba de răspunderea civilă. Iar de cealaltă parte a baricadei răspund școala și profesorul, dacă este vorba de o agresiune din partea acestora sau de o lipsă de reacție”.
Facturile care se cer înapoi: Tratamente, ședințe de terapie și ore de meditații
Vindecarea unui copil agresat implică de multe ori resurse financiare uriașe pe care familia victimei le plătește din buzunar. De la consultațiile de urgență la spital, eliberarea certificatului medico-legal și cumpărarea medicamentelor, până la lunile de psihoterapie pentru depășirea anxietății, toate aceste costuri pot fi recuperate integral. Mai mult, instanța civilă poate include pe nota de plată sumele date pe meditații particulare, dacă micuțul a pierdut ore sau a suferit o scădere a rezultatelor școlare din cauza fricii.
Avocata Adelina Albu arată că nicio chitanță nu trebuie aruncată: „Victima poate suferi o largă gamă de prejudicii. Toate acestea trebuie compensate într-un fel sau altul. Vom cere o compensare pe latura civilă, pentru că nu avem altă variantă decât să le cuantificăm într-o anumită sumă de bani pentru care aducem dovezi, tot ce am plătit într-o parte sau în alta unde a fost necesar să intervenim pentru copil, iar aceste cheltuieli se vor returna dacă avem câștig de cauză”.
Prețul durerii invizibile: Daune morale pentru coșmaruri și demnitate călcată în picioare
Urmele loviturilor trec de pe corp în câteva săptămâni, dar rănile sufletești lasă sechele adânci. Judecătorii acordă daune morale substanțiale pentru stările de panică, frica de a mai merge la ore și izolarea socială a victimei.
Avocata Adelina Albu îndeamnă familiile să ceară dreptate fără ezitare și să acționeze imediat: „Pot fi leziuni, anxietate, tulburări chiar și de somn. Putem include pe această listă și consecințe educaționale: scăderea performanței sau putem vorbi, din păcate, despre situații de abandon temporar. Toate acestea trebuie compensate!
Nu lăsați amintirile să se estompeze pentru a judeca apoi situația în baza unor probe mult mai fade. Acționăm rapid, cu încredere și ne adresăm organelor competente, iar dacă apreciem necesar un sprijin, putem apela la un sprijin legal pentru a ne fi alături în acest demers”.