Difteria revine în Italia după mai bine de 10 ani. O fetiță de 4 ani a murit, părinții au refuzat vaccinul de teamă de autism / VIDEO
21 August 2026
Pentru mulți părinți, momentul în care fiica lor ajunge la pubertate vine ca un duș rece. Dacă generațiile trecute treceau prin asta pe la 12-14 ani, acum primele semne apar tot mai des pe la 8 sau 9 ani. Iar când mama sau tatăl sunt luați prin surprindere, discuția se transformă rapid într-o bâlbâială stânjenitoare. Fetița se sperie când vede primele picături de sânge, crede că a pățit ceva grav, iar reacția din casă nu face decât să pună paie pe foc.
Medicul ginecolog Oana Crețu atrage atenția că frica și rușinea nu apar din senin. Ele se transmit din familie tocmai pentru că amânăm discuția până când e prea târziu. Invitată la Părinți Prezenți, o emisiune marca Părinți și Pitici, ea a explicat de ce nu trebuie să așteptăm prima sângerare ca să deschidem subiectul și cum putem vorbi, pornind chiar de la o banală reclamă de la televizor.
Nu așteptați să se întâmple: discuția se începe cu mult înainte
Cea mai mare greșeală este să lași explicațiile pentru ziua în care copilul vine plângând de la baie. La 8-9 ani, o fată n-are de unde să știe ce înseamnă un ciclu menstrual dacă nimeni nu i-a povestit dinainte, pe limba ei.
Medicul recomandă părinților să profite de momentele banale din viața de zi cu zi pentru a sparge gheața, fără să organizeze o „ședință solemnă” care mai mult ar intimida.
„Cred că această discuție ar trebui purtată oricum înainte de apariția sângerării. Este important pentru fetițe să știe ce se întâmplă cu corpul lor și să le explicăm cu calm, pe înțelesul lor, momentul în care va veni menstruația. Discuțiile ar trebui pornite așa, întâmplător, poate chiar de la o reclamă care apare la televizor despre absorbante. Lucrurile trebuie adaptate fiecărei vârste în parte. Șase ani e cam devreme, dar pe la opt ani, când apar primele semne de pubertate, e un moment bun să începem ușor-ușor să discutăm. Să le explicăm că organismul lor este în creștere și că urmează niște modificări absolut firești”, explică dr. Oana Crețu.
Copilul trebuie doar să știe că ceea ce urmează nu este o rană, nu este o boală și nu e ceva de care să se ascundă.
De ce e greșit să-i spui unei copile: „Gata, de azi ești femeie!”
Din dorința de a marca momentul, unele mame folosesc replici învățate din bătrâni, de tipul „gata, ai crescut, de azi ești femeie”. Pentru o fetiță de 8 sau 9 ani, care încă se joacă cu păpușile și aleargă prin spatele blocului, o astfel de afirmație sună de-a dreptul înfricoșător. Dr. Oana Crețu explică de ce trebuie să renunțăm la astfel de etichete forțate.
„Ce este important și ce aș evita categoric sunt expresiile de genul «Ai devenit femeie!». Le-am auzit de atâtea ori, dar nu poți să-i spui acest lucru unei fetițe de opt ani! Ea trebuie să înțeleagă pur și simplu că e un proces biologic natural. Dacă nu anticipăm momentul și nu vorbim din timp, fetele se sperie. Când apare sângerarea, cred că e ceva în neregulă cu corpul lor și ajung să se simtă stânjenite, rușinate”, spune medicul.
În loc să dramatizăm sau să punem o greutate inutilă pe umerii lor, e de ajuns să le spunem că organismul funcționează exact așa cum trebuie și că sângerarea lunară este doar un semn că se dezvoltă sănătos.
Rușinea din copilărie se plătește scump la maturitate
Felul în care reacționează părinții la primele semne ale pubertății lasă urme. Fetele care cresc într-o casă unde menstruația e tratată ca un secret rușinos, unde absorbantele se ascund prin sertare ascunse și subiectul este tabu, ajung femei adulte care se tem de medicul ginecolog.
În cabinet, doctorița Crețu vede zilnic consecințele acestei lipse de educație timpurie.
„Dacă un copil nu primește aceste informații deschis, crede că e bolnav, iar asta îi va afecta viața pe termen lung. Întâlnesc în cabinet femei în toată firea care sunt rușinate să vorbească despre lucruri normale, de bază. Vin la ginecolog cu o teamă vizibilă, se simt stânjenite, ceea ce nu e deloc în regulă. Educația asta pornește de acasă, de la vârste mici. Când știi de mic ce este normal în corpul tău, vei recunoaște imediat când apare o problemă și vei ști când trebuie să ceri ajutor fără frică”, explică dr. Oana Crețu.
Concluzia e că nu e nevoie de discursuri medicale complicate. E nevoie doar de un părinte relaxat, care să nu transforme un pas firesc al creșterii într-o dramă de familie.