Încurajările trebuie să fie specifice, sincere și să se bazeze pe un interes real pentru experiențele copilului. De exemplu, în loc să spui „Bravo!”, este mai benefic să spui „Am observat cât de mult te-ai concentrat la desenul tău, ai făcut o treabă excelentă!”.
SURSA FOTO: Freepik.com@seventyfour
În detaliu, părintele trebuie să se intereseze de preocupările copilului. De exemplu, dacă acesta practică scrima, părintele poate asista la competiții, poate cunoaște membrii sau antrenorul clubului.
În acest context, încurajările au un conținut real și sens. În schimb, dacă părintele arată puțin interes față de această activitate și îi spune doar copilului „E grozav, poți reuși”, impactul va fi mult mai mic asupra acestuia.
SURSA FOTO: Freepik.com@
Părintele trebuie să-și arate implicarea pentru ca încurajările sale să aibă un efect pozitiv asupra copilului sau adolescentului.
Discursul unui părinte are, de asemenea, o influență asupra motivației copilului. „În cazul dificultăților școlare, tatăl sau mama se pot regăsi uneori în comportamentul copilului și pot spune: «Este ca mine, și eu eram slab(ă) la școală.». Un astfel de comentariu poate fixa o idee în mintea copilului, de care îi va fi greu să se desprindă.
Astfel, îi va fi mai dificil să găsească motivația necesară. Ca adult, este important să fim atenți la ceea ce spunem în fața copilului și să-i permitem să crească investind școala și activitățile într-un mod diferit”, recomandă specialista în sănătate.
Astfel de comentarii ajută la consolidarea încrederii în sine a copilului.
De asemenea, este important să se pună întrebări despre sentimentele, obiectivele sau realizările concrete ale copilului.Acest lucru contribuie la dezvoltarea unei relații de încredere și sprijină copilul în explorarea și exprimarea propriilor emoții și gânduri.