Părinți și Pitici Parenting Metode și tehnici Expresia de spus după o notă proastă, cea pe care un psiholog i-o spune propriului copil

Expresia de spus după o notă proastă, cea pe care un psiholog i-o spune propriului copil

Expresia de spus după o notă proastă, cea pe care un psiholog i-o spune propriului copil / FOTO: magnific.com @jet-po
În fața unei note proaste, reacția instinctivă este adesea să cauți imediat ce nu a funcționat. Totuși, înainte să vorbești despre muncă, metode de învățare sau recapitulare, Thomas Fournier recomandă să începi prin a recunoaște ceea ce simte copilul, apoi să îi amintești că nu va fi singur în fața dificultății.

Lucrarea iese din ghiozdan, iar nota îți atrage imediat privirea. „Ai învățat?”, „Ce s-a întâmplat?”, „Nu ai muncit suficient?”. De multe ori, părintele încearcă să evite repetarea situației. Se întreabă ce s-a întâmplat și vrea să înțeleagă cât mai repede. La celălalt capăt al mesei, copilul poate fi încă în mijlocul dezamăgirii. Se poate simți rușinat, îngrijorat sau furios. Adultul caută deja o soluție, în timp ce copilul poate să nu fie încă pregătit să reflecteze asupra problemei. Această diferență poate crea tensiune și, mai ales, poate fi contraproductivă în raport cu situația.

Thomas Fournier recomandă să începi prin a recunoaște ceea ce simte copilul, conform Parents: „văd că acest rezultat te dezamăgește” sau, în funcție de reacția observată, „văd că acest rezultat te îngrijorează”.

Acest prim pas nu șterge în niciun fel nota. „Validăm, încercăm să identificăm și să înțelegem emoția care este prezentă și o validăm”, explică Thomas Fournier.

Această etapă te ajută să nu răspunzi prea repede cu „nu este mare lucru”, atunci când, în mod evident, pentru copil chiar este o problemă. Este o nuanță importantă, deoarece copiii nu reacționează toți în același fel la o notă. „Uneori, au o notă destul de bună și sunt dezamăgiți din cauza unui aspect foarte specific”, observă Thomas Fournier.

Înainte să vorbești despre greșeli, trebuie, uneori, să înțelegi ce anume din acel rezultat îl afectează cu adevărat pe copil. Abia apoi Thomas Fournier introduce o idee pe care o folosește frecvent în lucrul cu familiile, aceea a colaborării.

Acest sentiment este necesar pentru ca micuțul să simtă că se poate baza pe părinții săi și că se dezvoltă într-un mediu bazat pe încredere.

Formează o echipă împreună cu copilul tău

După ce recunoaște emoția, Thomas Fournier le amintește familiilor cu care lucrează un lucru important: „Suntem o echipă, vom găsi împreună o modalitate de a face față acestei dificultăți”.

„Un alt lucru care îmi place foarte mult și care este destul de important pentru mine și care funcționează bine cu familiile pe care le întâlnesc este ideea de echipă”, explică psihologul.

Această formulare îl ajută pe părinte să își găsească locul potrivit. Potrivit lui Thomas Fournier, există două capcane. „Sunt părinți care consideră că temele și școala reprezintă strict responsabilitatea copilului, iar alții se implică foarte, foarte mult și aproape că ajung să facă temele în locul lui”.

Or, „niciuna dintre aceste strategii nu este eficientă”, subliniază psihologul.

Părintele nu trebuie să devină profesor, dar nici nu trebuie să lase un copil mic să se descurce singur cu procesul de învățare. „Fiecare are rolul său într-o echipă, nu facem exact aceleași lucruri”, rezumă Thomas Fournier.

Astfel, nota proastă devine o dificultate pe care părintele și copilul încearcă să o înțeleagă împreună. Nu devine o problemă pe care părintele trebuie să o rezolve și nici o greșeală pe care copilul trebuie să o gestioneze singur.

Revino asupra lucrării, dar nu neapărat imediat

Urmează apoi înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat. Dar acest lucru nu trebuie făcut neapărat în acel moment. Thomas Fournier recomandă să revii asupra experienței „la rece”, după ce emoția se calmează.

„Dacă suntem la maximum în ceea ce privește emoțiile și agitația, îl vom lăsa pe copil să gestioneze emoția”, explică psihologul.

Când copilul este din nou pregătit să discute, părintele poate face o adevărată analiză a situației. Poate să se uite la greșeli, desigur, dar și la metoda folosită de copil, la stresul pe care l-a simțit sau la ceea ce s-a întâmplat în timpul evaluării. Asta nu înseamnă că fiecare notă proastă trebuie să se transforme într-o ședință de familie. „În funcție de copil, uneori sunt suficiente trei minute de discuție despre o notă”, amintește Thomas Fournier.

Important este să înțelegeți ce s-a întâmplat și să stabiliți ce puteți încerca diferit data viitoare. Apoi, închide lucrarea. O notă proastă poate necesita câteva minute de discuție. Nu trebuie să devină subiectul întregii seri.

Mamă și jurnalist, Loredana oferă o voce echilibrată pentru toți părinții care vor să își înțeleagă mai bine copiii. Scrie despre parenting cu sensibilitatea unei mame și rigoarea unui jurnalist, din experiența reală, consultă specialiști, verifică informațiile și selectează doar ceea ce este cu adevărat util pentru familie.
Alte știri