Sistemul românesc de examene, considerat de specialiști drept „netransformațional” și plin de „chichițe”, a favorizat apariția unei noi bresle: meditatorul profesionist care nu mai are nicio legătură cu sistemul public. În centrele de meditații, costurile pot depăși taxele unei școli private de elită, iar sumele ajung la cifre exorbitante.
Oana Moraru descrie mecanismul cinic al acestui business: „Există centrele de meditație care fac bani pe bune, legal, bravo lor. Știind exact cum va arăta modelul ăsta prost de examen, știu să facă dresaj și unui copil slab. Îl bagă mama, plătește 8.000 RON pe lună acolo... mult mai mult decât o școală privată.
Li se predă mecanic, exact pe spiritul unui dresaj: li se dă teoria, li se explică, pac! testul care verifică teoria aplicat, pe o învățare mecanică, nu pe o învățare inteligentă. Poți să fentezi gândirea și să-l dresezi pe copil să învețe mecanic niște moduri fixiste de a răspunde. Sistemul de meditații în general e ca o plapumă groasă care ascunde toți gândacii etapelor ratate în evoluția copiilor noștri”.
Meditatorul, o nouă profesie
A apărut o întreagă categorie de profesori care refuză catedrele oficiale pentru a lucra exclusiv în regim privat, unde veniturile pot fi de câteva ori mai mari decât salariile din învățământ. Acest sistem funcționează ca o „firmă căpușă” pe lângă stat, profitând de mediocritatea școlilor publice.
„A apărut o breaslă de profesori care n-au catedră nicăieri și se ocupă doar cu meditația. Eu cred că centrele de meditație vor concura școlile complet. Există o meserie nouă: meditator. Este un interes conștient sau subconștient să menținem școlile de stat la nivelul ăsta mediocru ca să câștige acest sistem alternativ. Toți ceilalți profesori sunt ca niște firme căpușă pe lângă firma-mamă a statului, care trăiesc din asta. Un profesor bun câștigă de trei ori salariul prin meditații. Am prietene care nu s-au atins de salariul din bancă de când îl primesc; din meditații trăim”, spune Oana Moraru la podcastul Părinți Cuminți.
Când este meditația cu adevărat necesară?
În ciuda criticilor, există situații în care meditația este necesară: pentru copiii cu dificultăți structurale de gândire (precum dislexia sau ADHD) sau pentru studenții care au nevoie de intervenții punctuale pe cursuri dificile.
Diferența majoră constă în scopul meditației: „recuperarea unor etape de dezvoltare vs. simplul dresaj pentru examen”.