Hedonismul parental: Copilul crescut „fericit” care nu rezistă vieții. Yolanda Crețescu, avertisment dur: „Nu mai fac față realității!”
02 Aprilie 2026
În tot mai multe familii, copilăria nu mai este doar despre joacă și descoperire. E despre presiune, teamă și întrebări la care copiii nu găsesc răspuns. Părinții cred că au timp, că astfel de probleme apar mai târziu, în adolescență. Realitatea din teren îi contrazice. Specialiștii care vorbesc zilnic cu copiii spun că vârsta la care apar gândurile negre scade alarmant. În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, Cătălina Surcel, director executiv al Asociației Telefonul Copilului, descrie o schimbare care ar trebui să pună pe gânduri orice părinte.
Cătălina Surcel vorbește despre o situație pe care nici măcar organizațiile dedicate nu o anticipau.
„Nici noi nu am crezut la Asociația Telefonul Copilului că vom întâlni astfel de cazuri Și, iată, la vârste din ce în ce mai mici. Am înregistrat astfel de cazuri, în general legate de gânduri suicidare, de ideație suicidară, chiar și la vârsta de zece ani”, spune experta.
Nu mai vorbim despre adolescenți, ci despre copii aflați încă în școala primară. La această vârstă, copilul nu are dezvoltate mecanismele emoționale necesare pentru a gestiona suferința intensă.
„Așadar, cred că este un semnal de alarmă suficient pe care este bine că astăzi împreună reușim să-l transmitem către părinți, pentru că ei sunt cei care pot schimba lucrurile, ei sunt cei către care copiii pot să se îndrepte la primul semn către o astfel de perspectivă”, explică specialista.
Responsabilitatea nu este abstractă. Copilul tău vine la tine atunci când simte că poate. Dacă nu o face, înseamnă că relația are o problemă.
De unde pornesc aceste gânduri? Factori reali din viața copiilor
Cazurile analizate arată tipare clare.
„Sigur că vorbim despre abuzuri în familie în unele dintre situații ca factor declanșator, vorbim despre abuzuri în mediul online, dar vorbim și despre agresiuni la școală, agresiuni în spațiul public. Nu vom putea preveni lucrurile acestea, dar cu siguranță părintele poate să vorbească cu copilul și să înțeleagă prin ce stări, prin ce situații neplăcute trece un copil la un moment dat”, spune Cătălina Surcel.
Nu poți controla tot ce trăiește copilul tău. Poți însă să fii acolo când are nevoie. Comunicarea devine cel mai important instrument.
Momentul în care lucrurile scapă de sub control
Problemele nu rămân la același nivel.
„Ele se adâncesc și în momentul în care copilul își ia această decizie lucrurile scapă de sub control”, mai spune experta.
Gândurile repetate devin convingeri. Convingerile pot duce la decizii. Fără intervenție, procesul se accelerează.
Una dintre cele mai importante observații vine din experiența directă cu copiii.
„Partea de comunicare, ne spun copiii printre rânduri, citim noi printre rânduri, că partea de comunicare este aceea care lipsește foarte mult”, susține Cătălina Surcel.
