În multe familii, comunicarea zilnică se desfășoară pe repede-înainte: grăbiți dimineața, obosiți seara, iar în momentele de tensiune ies uneori din gura adulților expresii care par nevinovate, dar care pot lăsa urme adânci în mintea copiilor.
Cuvintele au puterea de a construi, dar și de a răni, iar modul în care ne adresăm celor mici influențează direct încrederea lor în sine, stabilitatea emoțională și felul în care vor comunica atunci când vor deveni adulți.
SURSA FOTO: Freepik.com@eyeem
Comparațiile de tipul „De ce nu poți fi ca fratele tău?” îi fac pe copii să se simtă insuficienți și creează tensiuni între frați.
Etichetele precum „Ești prea sensibil” sau „Nu mai fi dramatic(ă)” invalidează emoțiile copilului și îl învață să le suprime, nu să le înțeleagă.
Expresiile autoritare de genul „Pentru că așa spun eu” transmit ideea că vocea copilului nu contează și limitează dialogul.
Generalizările precum „Tu niciodată nu…” sau „Tu mereu faci…” lipesc comportamente trecătoare de identitatea copilului, ceea ce îi poate afecta imaginea de sine.
Deși par reacții spontane, rostite în momente de frustrare, toate aceste formule pot avea efecte pe termen lung asupra sănătății emoționale: anxietate, lipsă de încredere, teamă de a vorbi deschis sau tendința de a evita situațiile în care ar putea fi judecați.
Comunicarea empatică nu înseamnă permisivitate, ci respect. Copilul are nevoie să i se recunoască emoțiile, nu să fie redus la tăcere. În locul comparațiilor, putem sublinia calitățile fiecărui copil: „Fiecare are ritmul lui, hai să vedem ce funcționează pentru tine.” În locul invalidării emoțiilor, putem oferi înțelegere: „Văd că ești supărat. Hai să vorbim despre ce te deranjează.”
În locul generalizărilor, ne putem concentra pe comportamentul punctual: „Situația asta nu a mers bine. Cum o rezolvăm data viitoare?”
Aceste mici schimbări pot face copilul să se simtă auzit, valorizat și în siguranță.
SURSA FOTO: freepik.com@eyeem
Modul în care ne adresăm copiilor creează fundația felului în care ei vor vorbi cu ei înșiși mai târziu. Un copil obișnuit cu critici dure va internaliza acea voce și va deveni propriul său critic nemilos. Un copil care se simte ascultat și respectat va crește cu încredere, va ști să-și exprime emoțiile și va putea construi relații sănătoase.
CITEȘTE ȘI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
