Eticheta de „leneș” aplicată copiilor care amână sarcinile, uită temele sau refuză să participe activ la lecții poate fi înșelătoare și dăunătoare.
Psihologii subliniază că aceste comportamente sunt adesea simptome ale unor probleme mai profunde, nu semne de voință slabă.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Funcția executivă subdezvoltată: Aceasta se referă la abilitățile creierului de a planifica, organiza și iniția sarcini. Deficiențele în aceste domenii pot face ca activitățile să pară copleșitoare și pot duce la amânare.
Privare de somn: Lipsa unui somn adecvat poate afecta atenția, memoria și dispoziția, reducând motivația și dorința de a se angaja în activități.
Lipsa controlului perceput: Când copiii simt că nu au control asupra propriilor acțiuni sau asupra mediului lor, pot deveni demotivați și pot evita sarcinile.
Teama de eșec: Frica de a nu reuși poate duce la evitarea sarcinilor, deoarece copiii preferă să nu încerce decât să încerce și să eșueze.
Diferențe neurodezvoltamentale: Afecțiuni precum ADHD sau Sluggish Cognitive Tempo (SCT) pot duce la o procesare mai lentă a informațiilor și la o inițiativă scăzută.
Anxietate și depresie: Aceste condiții pot epuiza motivația și voința, făcând sarcinile zilnice să pară copleșitoare.
Înțelegere și empatie: În loc să etichetezi copilul ca „leneș”, încearcă să înțelegi cauzele comportamentului său.
Sprijin în dezvoltarea funcției executive: Ajută-l să învețe să planifice, să organizeze și să inițieze sarcinile prin utilizarea de liste de verificare, cronometre și pași mici.
SURSA FOTO: Freepik.com@eyeem
Promovarea unui somn sănătos: Stabilește o rutină de somn consistentă și asigură-te că copilul doarme suficient.
Crearea unui mediu de învățare pozitiv: Încurajează-l să încerce și să învețe din greșeli, fără teama de a eșua.
Căutarea ajutorului profesional: Dacă bănuiești o afecțiune neurodezvoltamentală sau o problemă de sănătate mintală, consultă un specialist.
Etichetarea unui copil ca „leneș” poate duce la rușine și poate împiedica accesul acestuia la intervențiile de care are nevoie. Înțelegerea cauzelor fundamentale ale comportamentului său permite părinților și educatorilor să răspundă într-un mod mai empatic și mai eficient.
CITEȘTE ȘI
Nu ești un părinte rău, ești doar epuizat: ce înseamnă burnout-ul parental
Ce obiceiuri dezvoltă cei care s-au simțit „oaia neagră” în familie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
