De ce serbările școlare sunt toxice pentru copii. Oana Moraru: „Sunt un mod de a face din copil un obiect care dă bine în poze”

Oana Moraru, consultant educațional, spune că această idee de serbare vine încă din perioada comunistă, când pionierii erau nevoiți să presteze, mereu drepți și zâmbitori. Ei bine, copiii nu simt altceva decât foarte multă presiune, atât din partea educatorilor, profesorilor, cât și din partea părinților. c

Serbarea la noi este văzută ca un moment de expunere, copiii trebuie să recite perfect poeziile și cântecele, trebuie să le facem poze, să ne „lăudăm” cu ei, astfel că cei mici se pot simți foarte presați.

Oana Moraru: „Serbarea este un mod de a face din copil un obiect care dă bine în poze”

Specialista spune că, din păcate, aceste evenimente școlare, aparent inocente, sunt un mod de a face din copil un obicet care dă bine în poze.

„În România s-a întâmplat așa: noi avem un istoric foarte greu de digerat, din timpul anilor comuniști, când la serbări, la evenimente, trebuia să stăm drept, să prestăm în soare, în frig, pionierii României. Și serbările au rămas parte din cultura tradițională, sa ne arătăm copiii, să-i păpușim acolo, să facem poze, să vină bunicii, să dea bine, să se îmbrace frumos. Au rămas copiii ca vederea de Crăciun pe care trebuie să o ținem.

Trebuie să fim conștienți de asta, că serbarea este un mod de a face din copil un obiect care dă bine în poze și, de obicei, da bine și pentru educatori și pentru profesori și pentru instituțiile școlare.

Știm bine că, încă, în urbele din România  se practică evenimente din astea cu copii care se duc la inspectorate și pe holul inspectoratului, cântă, stau drepți, în costume populare, se duc la primării, ansamblurile sunt fericite.

E o mândrie națională ca anumiți copii care se pregătesc tot timpul anului în grupuri din astea populare, corale, sunt recunoscuți la nivel de județ, dar copiii tot prestează, toți sunt ținuți acolo, sunt puși la repetiții. Și eu, ca director de instituție, m-am dacă gândit să facem serbări sau nu, pentru ca sunt multe grădinițe și școli care au abolit serbările pentru ca creează stres în copii și pentru ca presupun un anumit dresaj și au făcut niște petreceri relaxate între ei și copii, niște târguri de Crăciun”, spune Oana Moraru, în cadrul podcastului PărințiCuMinți.

Experta spune că, totuși, ea, în calitate de fondator de școală, a ales să facă aceste serbări, însă cu ceva modificări.

„Eu am ales în continuare să fac aceste serbări, cu următoarele modificări: momentele pregătite de copii să nu fie mai lungi de un minut pe grupuri mici, să nu fie de genul poezii și să ies singur la microfon la 5, 6, 7 ani. Unii pot, alții nu. Și nu vreau să creez această diferență. Să fie momente de cântec sau de dans, dar copilul să nu presteze mai mult de un minut, un minut și jumătate, în sensul ca repetiția poate fi cu 2 săptămâni înainte sau poate fi făcută tot timpul anului. Asta ar alunga, un pic, din sentimentul ăla: băi, prestează, stai drept etc.

 Și am mai încercat noi, cu educatoarele, să găsim un stil de dans amuzant sau un cântec, astfel încât copiilor prin mișcările pe care fac să le producă de fiecare dată bucurie.

Să aibă senzația ca ei creează o poveste. Urmărind, totuși, repetițiile, mi-am dat seama ca ele au o valoare extraordinară. Pentru ca pe generația asta de copii creează acea nevoie de sincronizare, de în sfârșit se uită și ei în stânga, dreapta, ce face colegul, se ia după el, îl aliniază înapoi.

Mi se pare că în timpul repetițiilor, copiii își racordează intențiile unul la celălalt, se produce acel efect de echipă și de dorința de a face ceva împreună, care altfel ar lipsi.

Adică, sigur că-l folosim și la alte jocuri și activități, dar aici pare ca ei lucrează pentru un țel mai înalt decât ei, să arate părinților sau să arate lui Moș Crăciun. Și nu mi s-a părut ceva foarte toxic”, a explicat specialista în parenting.

De ce o serbare școlară devine toxică

O serbare devine toxică în momentul în care prezenți în sală sunt părinții și bunici, ei încărcați de foarte multe emoții, pe care reușesc să le transmită și copiilor.

O altă problemă semnalată de specialistă este faptul că părinții stau cu telefoanele în mână din dorința de a imortaliza momentul, iar copiii au nevoie să facă contact vizual cu aceștia. În acest sens, Oana Moraru explică și cum procedează ea la serbările școlare.

„Toxic e în ziua serbării, când părinții vin cu bunicii și ei sunt încărcați de foarte multe emoții care se transmit și copiilor. În mod normal, la serbare trebuie să te duci cu bucurie, să nu i spui copilului: ai grijă, vorbește tare, cântă, zâmbește, ca e prea mare presiune. Și mai contează, când ai o sală plină de părinți, cineva să iasă la microfon și să spună parintilor

Eu fac asta: Oameni buni, nu ne-am adunat aici să prestăm. Nu facem comparație între copii, mai au timp. Luăm această serbare ca un exercițiu de ieșire la rampă și în fața lumii, de încredere în sine, care are abia acum etapa  1,2,3, mai au 1000 de etape până când copilul chiar va trebui să stea în fața cuiva să presteze.
Vă rog mult, în timpul evenimentului....copiii vă caută privirea, dar tu stai cu telefonul”, a spus Oana Moraru.

CITEȘTE ȘI

Exercițiul care ajută copiii să citească și să înțeleagă ceea ce citesc. Oana Moraru: „E vital în clasa I! Învățătoarele ratează aceste etape”

Oana Moraru, analiză după 96 de întâlniri cu părinți de preșcolari: „Copiii nu sunt agitați, neatenți, explozivi sau agresivi din lipsă de reguli, ci din nevoi simple, neîmplinite la timp”

Oana Moraru: „Un bun predictor pentru succesul școlar este desenul la 5-6 ani. Analfabetismul funcțional a crescut direct proporțional cu numărul copiilor care refuză sau nu pot să deseneze”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.