Atunci când vine vorba de un copil furios, este esențial să înțelegem cauzele care stau la baza acestei furii. În timp ce nu putem decoda întotdeauna perfect fiecare explozie de furie, există o serie de motive comune care pot provoca dificultăți în gestionarea iritabilității și frustrărilor unui copil.
Gestionarea furiei poate fi un proces complex și delicat, iar înțelegerea factorilor declanșatori este primul pas esențial în această călătorie. Fiecare copil este unic și poate reacționa diferit în diverse situații, însă iată câteva motive comune care pot explica de ce un copil poate avea dificultăți în gestionarea furiei.
Pe măsură ce copilul dumneavoastră crește și se dezvoltă, este important să fiți conștient de procesul complex prin care trece și de provocările emoționale pe care le poate întâmpina. Așa cum corpul lor suferă schimbări fizice în timpul „durerilor de creștere”, este important să înțelegeți că și dezvoltarea lor emoțională vine la pachet cu propriile sale „dureri de creștere”.
Există anumite etape și perioade în dezvoltarea copilului când creierul lor suferă o creștere rapidă și intensă. Asemenea unui proces de renovare majoră, este necesară o construcție intensivă și complexă. În timp ce neuronii și sinapsele copilului lucrează din greu în timpul acestor salturi majore de dezvoltare, pot apărea dificultăți în folosirea anumitor zone ale creierului care reglează autocontrolul și gestionarea emoțiilor.
Puțini părinți sunt conștienți de faptul că simptomele anxietății la copii pot fi adesea confundate cu manifestările furiei.
Atunci când un copil se confruntă cu anxietate, creierul său se simte amenințat și intră într-o stare de „luptă sau fugi”. Aceasta înseamnă că un copil care experimentează anxietate va fi predispus la reacții de furie mai rapide și mai frecvente.
Anxietatea poate declanșa o serie de emoții puternice și poate provoca un nivel crescut de stres în interiorul copilului. Această stare de disconfort emoțional poate face ca micuțul să devină mai sensibil și să reacționeze cu furie la situații care altfel nu ar fi generat astfel de reacții intense.
SURSA FOTO: freepik.com @user3802032
Pentru mulți dintre noi, furia poate fi o cale prin care mintea noastră subconștientă încearcă să recâștige o senzație de putere. În lumea agitată în care trăim astăzi, copiii sunt adesea supuși cerințelor și direcțiilor dictate de alții pe parcursul întregii zile.
Programul încărcat și orele îndelungate petrecute la școală și în activități extracurriculare lasă puțin timp pentru joaca condusă de copii, care de multe ori le oferea oportunitatea de a se simți în control și de a-și exercita puterea personală.
Exprimarea furiei devine adesea o reacție rapidă prin care copiii își manifestă sentimentul de neputință în fața situațiilor în care nu se simt autonomi sau în control. Furia poate fi o modalitate prin care ei își exprimă nemulțumirea și încearcă să-și recâștige un simț al puterii personale.
Pentru un copil, nevoia psihologică de a avea o relație apropiată, caldă și conectată cu un îngrijitor este una puternică. Această conexiune sigură și emoțională îi oferă copilului un sentiment de securitate, care îi permite să exploreze și să învețe, contribuind astfel la o dezvoltare sănătoasă.
Atunci când această nevoie esențială de conexiune nu este satisfăcută, furia poate deveni adesea un mod rapid prin care copilul încearcă să comunice adulților că există o nevoie nesatisfăcută.
La fel ca și adulții, orice persoană, atunci când nu se simte văzută și ascultată, va folosi comportamentul și comunicarea pentru a-și intensifica încercările de a obține atenție și conexiune. La copii, aceasta se poate manifesta prin furie și alte manifestări intense de emoții negative.
Schimbarea și pierderea sunt aspecte inevitabile ale vieții și pot fi însoțite de furie, în special pentru copii. Pentru un copil mic, chiar și modificări aparent minore în rutina lor zilnică, cum ar fi începerea grădiniței, pot perturba echilibrul obișnuit și pot duce la creșterea furiei.
Aceste emoții intense joacă, de asemenea, un rol important în cazul traumelor și pierderilor din copilărie. Atunci când centrul emoțional al unui copil este activat puternic, capacitatea lor de a accesa „creierul gânditor” se poate diminua, ceea ce poate duce la o dificultate în a gestiona impulsurile de furie în mod adecvat.
Există mulți copii care se nasc cu condiții emoționale și comportamentale care au un impact semnificativ asupra modului în care ei pot procesa și gestiona furia. Aceste condiții devin adesea vizibile încă de la o vârstă fragedă și rămân prezente pe parcursul copilăriei.
Printre aceste condiții de dezvoltare se numără ADHD-ul, provocările legate de procesarea senzorială și autismul, toate fiind exemple de afecțiuni care pot crea dificultăți în ceea ce privește abilitățile de reglare emoțională ale copilului.
Studiile arată că aproximativ jumătate din personalitatea unui copil este determinată încă de la naștere. Fiecare copil are un temperament unic și, așa cum știu părinții care au un copil cu o voință puternică, unele persoane sunt mai puțin flexibile și adaptabile decât alții încă de la o vârstă fragedă.
Mulți copii au o sensibilitate crescută, sunt pasionați, intenși și reacționează puternic emoțional în fața evenimentelor. Pentru acești copii, gestionarea emoțiilor intense poate fi o provocare constantă, deoarece ei simt și trăiesc emoțiile mai frecvent și mai intens în viața de zi cu zi.
Comportamentele pe care părinții le adoptă în fața furiei pot avea un impact semnificativ asupra modului în care un copil învață să-și gestioneze propriile emoții. Părinții sunt profesori puternici și cel mai eficient mod de a ajuta un copil furios este prin modelarea unor strategii sănătoase de gestionare a furiei.
Dacă într-o casă furia este adesea permisă să controleze comportamentele sau dacă adulții nu gestionează și modelează în mod adecvat strategii sănătoase de a face față furiei, un copil va observa și va adopta aceleași strategii. Copiii învață prin intermediul observației și imită comportamentele pe care le văd în fiecare zi.
Dacă un copil este martor la utilizarea furiei ca instrument pentru a obține conformitatea sau dacă adulții din jurul său nu demonstrează modalități sănătoase de a face față furiei, acesta va fi influențat negativ și va avea tendința să reproducă aceleași comportamente.
Nu este de mirare că nivelul scăzut de zahăr din sânge și lipsa unui somn adecvat pot juca un rol semnificativ în modul în care un copil își gestionează furia. Acestea sunt doar câteva dintre factorii fizici care pot influența starea emoțională și comportamentul copilului.
Sănătatea fizică și sănătatea mintală sunt strâns legate. Este important să înțelegem că mici schimbări în rutina zilnică pot avea un impact semnificativ asupra stării de spirit și comportamentului copilului.
Provocările de învățare pot aduce cu sine nu numai dificultăți academice, ci și repercusiuni emoționale, cum ar fi frustrarea și furia. Pentru un copil care se confruntă cu o problemă de învățare nediagnosticată, aceste emoții pot deveni evidente în comportamentul său.
Adesea, când un copil se confruntă cu provocări de învățare, abilitățile și performanțele sale nu se aliniază cu așteptările celorlalți din jurul său. Acest dezechilibru poate genera o serie de stări emoționale negative, cum ar fi stresul, iritabilitatea și frustrarea.
Furia este o emoție naturală și sănătoasă, însă există copii care experimentează această emoție într-un mod mai intens și mai extrem, ceea ce poate aduce un stres considerabil atât pentru copil, cât și pentru familia sa.
Pentru a găsi soluții și a conduce copilul către o relație mai sănătoasă cu furia, este important să explorăm factorii subiacenți care ar putea influența comportamentul furios al acestuia.
Este ușor să te lași înșelat de furia copilului tău. Poate părea că pierzi controlul, că te simți neputincios și că nu mai ai speranță (și că ești un părinte eșuat), însă este important să-ți amintești adevărul despre furie.
Prin înțelegerea mai profundă a motivului și a rolului pe care furia îl are pentru copilul nostru (acela de a supraviețui și de a face față situațiilor dificile), putem să o privim cu mai multă înțelegere, fără a-i permite să ne controleze complet.
Putem crea un mediu propice pentru ca micuțul nostru să dezvolte o relație sănătoasă cu furia, acceptând-o și tratând-o într-un mod pozitiv și încrezător acolo unde suntem responsabili, fără a permite furiei să ne controleze pe noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil