Discalculia este o tulburare de învățare care afectează capacitatea unei persoane de a înțelege conceptele matematice de bază.
Deși dislexia, o dificultate de învățare bazată pe limbaj care afectează până la 20% din populație, este adesea discutată, discalculia este mult mai puțin recunoscută.
Astfel, discalculia este o tulburare de învățare în care o persoană are dificultăți în a înțelege, procesa și utiliza abilitățile matematice. Aceasta afectează rețelele din creier care efectuează procesarea numerică, explică Sandra Elliott, doctor în filosofie. Cercetările arată că afectează până la 7% dintre oameni.
Simptomele apar de obicei în copilărie, iar Dr. Elliott spune că părinții le pot observa la copilul lor de timpuriu. O persoană care suferă de discalculia se confruntă, adesea, cu dificultăți în înțelegerea numerelor și a valorii lor, în înțelegerea sau chiar memorarea conceptelor matematice de bază și dificultăți în rezolvarea problemelor de matematică.

SURSA FOTO: Freepik.com@audit2006ek
Nu există anumite teste pentru a diagnostica discalculia. Mai degrabă, este vorba despre testarea abilităților legate de matematică și excluderea oricăror alte probleme posibile. Nu există un tratament, dar diagnosticarea discalculiei se poate face în diverse moduri. Unul este instruirea specializată, cum ar fi învățarea multisenzorială.
Altul este adaptarea la clasă, inclusiv permiterea elevilor de a utiliza un calculator sau altă tehnologie asistată sau acordarea unui timp suplimentar în timpul unui test.
Însă, cu cât se observă mai repede, cu atât mai bine, potrivit lui Andrew Kahn, doctor în psihologie. Acest lucru este deosebit de important, deoarece creierul copiilor este încă în curs de dezvoltare și aceștia pot dobândi abilități pentru a depăși această afecțiune.
„Dacă copiii nu primesc sprijin devreme, sunt mult mai predispuși să dezvolte probleme legate de funcționarea emoțională, sănătatea mintală și comportamentul general”, spune Dr. Kahn, potrivit Parents.
Problema este că „există cercetări foarte limitate despre discalculie până în prezent, nici pe departe apropiate de ceea ce este disponibil pentru dislexie”, spune Karen Anderson, doctor în filosofie. Asta înseamnă că există copii care nu sunt diagnosticați.
Cercetarea discalculiei este dificilă, având în vedere „consensul relativ slab cu privire la modul în care este definită”, în timp ce dislexia, care afectează în principal cititul, este definită mai ușor, explică Dr. Kahn.
„Cercetătorii își exprimă frecvent confuzia cu privire la modul cel mai bun de a determina cum arată cu adevărat o dizabilitate de învățare matematică. Studiile despre discalculie tind să aibă eșantioane mult mai mici și au constatat că literatura existentă oferă rezultate extrem de contradictorii”, mai explică acesta, potrivit sursei citate anterior.

SURSA FOTO: Freepik.com@wavebreakmedia
Părinții nu trebuie să transforme matematica într-o corvoadă. Exercițiile se pot integra în jocuri și activități de zi cu zi.
„Se pot folosi board games, jocuri cu cuburi, jetoane sau alte obiecte care să simbolizeze numere. E important să fie distractiv. De exemplu, la cumpărături, îl poți implica în calcule: câte kilograme de roșii cumpărăm, câți bani trebuie să plătim.
Sau la gătit, poți cântări împreună cu el ingredientele. Dacă rețeta cere 150 de grame de zahăr și cântarul arată 166, copilul poate decide dacă trebuie să mai adaugi sau să scoți. În felul acesta, învață practic, nu simte presiune și își antrenează abilitățile numerice”, a explicat dr. Georgescu.
„Nu critici copilul, ci îl ajuți să înțeleagă. Explici de fiecare dată, cu răbdare, de ce 3 plus 3 se calculează într-un anumit fel. Dar dacă după ani întregi copilul rămâne cu dificultăți majore, atunci e clar că este vorba despre discalculie”, spune medicul.
CITEȘTE ȘI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.