În tumultul vieții cotidiene, uneori trecem cu vederea semnalele subtile pe care copiii noștri le trimit. O manie și o Tulburare Obsesiv-Compulsivă (TOC) pot părea asemănătoare la prima vedere, dar cunoașterea distincției dintre ele poate face diferența în oferirea sprijinului necesar copiilor noștri.
Potrivit dr. Lucía Galán Bertrand, expert în domeniul psihiatriei infantile, TOC este una dintre cele mai frecvente cinci boli psihiatrice întâlnite la copii. Cu toate acestea, este adesea subdiagnosticată, iar mulți părinți pot să nu observe semnele timpurii.
Studiile arată că TOC are o incidență de aproximativ 1% în copilărie, dar doar un număr redus de copii ajung la consultațiile profesioniștilor. De ce? Dr. Galán sugerează că uneori părinților le poate părea că anumite comportamente ale copiilor lor sunt doar faze temporare care vor trece de la sine.
Acesta este motivul pentru care este important să ne educăm și să înțelegem diferențele dintre o manie și TOC. Prin identificarea corectă a problemelor, putem asigura copiilor noștri suportul adecvat.
Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC) se remarcă prin persistența obsesiilor și a ideilor care bântuie mintea pacientului, repetându-se obsesiv. Este momentul când vorbim cu adevărat despre TOC, iar consecințele pot fi substanțiale, afectând calitatea vieții individului în mod semnificativ.
Profesioniștii din domeniul sănătății pătrund în complexitatea TOC prin intermediul unui istoric clinic detaliat, angajându-se în discuții atente cu părinții și copilul. Aceștia explorează dacă obsesiile și/sau compulsiile fac parte integrantă din majoritatea zilelor, provocând disconfort semnificativ copilului și interferând cu activitățile cotidiene.
Este un proces minuțios de identificare a impactului pe care TOC îl are asupra vieții de zi cu zi a copilului, cu accent pe durata și intensitatea obsesiilor și compulsiilor. Adesea, timpul consumat de aceste comportamente devine o măsură a gravității și a necesității intervenției profesionale.
SURSA FOTO: freepik.com @gerain0812
Când intrăm în universul obsesiilor, călătorim într-o lume plină de gânduri, idei și imagini care revin în mintea copiilor noștri cu o persistență copleșitoare, potrivit expertizei medicale a dr. Lucía Galán.
Conform dr. Galán, obsesiile pot lua forme variate, iar unele dintre cele mai frecvente includ comportamente notabile la copii. De exemplu, există băieți și fete care se străduiesc să nu-și murdărească mâinile, evitând cu orice preț contactul cu podeaua sau mâncarea, considerând anumite suprafețe murdare.
O altă categorie o reprezintă cei care resimt nevoia imperioasă de a-și aranja toate jucăriile, creioanele sau cărțile într-un mod simetric și perfect ordonat. Aceasta este o caracteristică distinctivă pentru mai mulți pacienți cu Tulburare Obsesiv-Compulsivă (TOC), conform experienței dr. Lucía Galán. Ea a diagnosticat TOC nu doar la copii, ci și la părinții îngrijorați care au căutat ajutor la cabinetul său.
Dr. Lucía Galán dezvăluie că obsesiile și compulsiile sunt părți strâns legate. Potrivit expertului în psihiatria pediatrică, compulsiile reprezintă acele comportamente repetitive sau ritualuri pe care pacienții le repetă obsesiv, intrând într-un cerc aparent fără sfârșit. Dr. Galán adaugă că acestea sunt efectuate din nou și din nou pentru că pacienții simt că nu le pot evita, iar tentativa de a se abține generează o anxietate extraordinară, punându-i în suferință.
Obsesiile preced compulsiile. Dacă, spre exemplu, un copil este obsedat de simetrie și ordine, compulsiunea care urmează este necesitatea de a-și organiza biroul într-un mod meticulos și extraordinar.
Printre cele mai des întâlnite compulsii din copilărie, conform criteriilor profesionale ale pediatrului, se numără:
Igienă: De la obsesia de a evita murdăria la constrângerea de a curăța meticulos.
Repetiție și verificare: Obsesia pentru securitate îi poate determina pe copii să se ridice din pat pentru a verifica de mai multe ori dacă ușa casei este bine închisă.
Aceste detalii oferă o privire profundă în lumea complexă a compulsiilor și obsesiilor, subliniind nevoia de înțelegere și empatie pentru a sprijini copiii în gestionarea acestor aspecte sensibile ale sănătății lor mentale.
Într-o explorare aprofundată a TOC, devine evident că pacienții, fie ei copii sau adulți, se confruntă cu o provocare formidabilă în a evita compulsiile sau comportamentele repetitive fără asistența unui profesionist dedicat.
Este esențial să înțelegem că abordarea tratamentului este personalizată pentru fiecare pacient, luând în considerare tipul și severitatea TOC-ului prezent, vârsta pacientului și impactul asupra vieții cotidiene.
Dr. Lucía Galán a evidențiat anterior componenta ereditară a TOC, indicând posibilitatea ca unul dintre părinți să fie afectat. Această constatare subliniază necesitatea unei intervenții specializate și personalizate pentru fiecare caz.
Un punct de interes adus în discuție de pediatru este acela că obsesiile și compulsiile asociate cu TOC „nu răspund la prezența altor tulburări precum schizofrenia”. Acest aspect subliniază complexitatea și specificitatea diagnosticului TOC.
Nu în ultimul rând, dar la fel de important, este mesajul clar transmis de pediatru: nici părinții, nici copiii nu sunt de vină pentru modul în care gândesc sau acționează în cadrul acestei tulburări. A accepta și a întelege că TOC este o luptă care necesită sprijin profesional și empatie este primul pas important spre vindecare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil