În tot mai multe familii, dragostea se confundă cu corectarea. Părinții atenți, care vor „binele copilului”, ajung să-l corecteze la fiecare pas. Îi spun cum să țină paharul, cum să se așeze, cum să se șteargă pe gură. În spatele grijii se ascunde o presiune continuă. Iar copilul, în loc să învețe în siguranță, învață frica de greșeală.
Psihologul și profesorul universitar Daniela Gavankar a vorbit în cadrul Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, despre felul în care acest tip de educație aparent „corectă” distruge stima de sine și transformă copilul într-un adult anxios și epuizat.
Daniela Gavankar explică: atunci când copilul este corectat constant, „că a pus prea multă apă în pahar, că stă prea pe marginea canapelei, că nu și-a făcut temele bine”, el ajunge să creadă că nu face nimic cum trebuie.
„Toți avem nevoie să știm că facem lucrurile bine. Copilul e în proces de învățare. El nu știe tot, dar se străduiește. Are nevoie de validare”, spune psihologul.
„Un copil de patru ani poate ști doar un sfert din cum să se spele corect pe mâini. Acel sfert merită validare. Mâine va ști jumătate, poimâine trei sferturi”, explică Daniela Gavankar.
Creșterea se face pas cu pas, nu prin reproș.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
„Dacă vii și îi spui că nu e bine, dacă faci tu în locul lui, îți crești propria stimă de sine, dar o scazi pe a lui”, spune Daniela Gavankar.
Un astfel de comportament creează copii anxioși. Când copilul știe că orice greșeală o supără pe mamă, începe să se teamă. „Mai bine nu mai pun apă în pahar, că poate dau pe lângă și se supără mama”. În timp, dispare inițiativa.
Frica de greșeală se transformă în neîncredere. Copilul ajunge să creadă că nu merită să încerce, că e mai sigur să nu facă nimic.
Psihologul atrage atenția asupra unei legături directe între educația bazată pe corectare și atitudinea generațiilor tinere.
„Generația care pare că nu mai vrea să muncească, care pare lipsită de rezistență, este rezultatul unei generații de mame perfecționiste. Cu toată buna intenție”, subliniază Daniela Gavankar.
Copiii perfecționiștilor au crescut văzând mame obosite, epuizate, care nu se opresc niciodată. Mame care vin de la serviciu fără energie, care nu mai pot fi prezente emoțional, ci doar corectează și organizează.
„Stai așa, să te văd cum arăți” e interacțiunea de seară, în locul unei conversații reale.
Copilul trage concluzia: „Eu nu vreau să trăiesc așa. Eu nu vreau să fiu ca mama. Eu nu vreau să lucrez 14 ore pe zi”.
SURSA FOTO: freepik.com @lenamay
Daniela Gavankar vorbește despre o problemă adâncă: nevoia femeilor de a demonstra valoare.
„Trăim încă în ideea că femeile trebuie să dovedească faptul că merită recunoaștere și egalitate. Chiar dacă partenerul nu cere asta, femeia se subordonează. Întreabă: ‘Ce zici, mă lași pe mine să...?’ De parcă ar cere voie”, spune psihologul.
Femeile care s-au simțit devalorizate la locul de muncă sau în relații devin hiper-performante. Vor să dovedească că pot tot, fără ajutor. Vor să crească singure copilul „perfect”, să reușească „pe toate planurile”.
Dar această luptă interioară se transformă într-o viață epuizantă. Iar copiii plătesc prețul.
Sub presiunea continuă de a fi „suficient de bun”, copilul își pierde vitalitatea. Intră în viața adultă obosit, copleșit, epuizat.
„Sunt copii în burnout la clasa a VIII-a, la clasa a XII-a. Mulți sunt diagnosticați cu depresie, anxietate, anemie, lipsă de energie vitală. Toate acestea vin din exigențe prea mari și din lipsa timpului. Copilul pur și simplu nu mai are timp”, avertizează Daniela Gavankar.
Timpul liber, jocul, relaxarea, toate lipsesc din viețile acestor copii. Fiecare oră e planificată. Fiecare zi e o listă de sarcini.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
