Alarma sună din nou, programul se umple, copiii revin la școală și la activități extrașcolare, mesele trebuie planificate, iar agenda familiei e repornită aproape dintr-odată. Pentru multe mame, începutul de an aduce o presiune suplimentară.
„Ianuarie este adesea trăită de mame ca un fel de examen de viață. Se pare că, dacă nu începi bine, deja ai eșuat”, explică psihologa Rebeca Cáceres Alfonso.
Specialista atrage atenția asupra unui fenomen care afectează sănătatea emoțională a femeilor: încărcătura mentală. Este vorba despre acea listă permanentă de lucruri de făcut, de anticipat și de organizat, care nu se oprește niciodată și care, în majoritatea familiilor, apasă aproape exclusiv pe umerii mamelor.
SURSA FOTO: freepik.com @Drazen Zigic
După sărbători, multe femei revin la rutina zilnică fără să fi avut timp real de refacere. „După intensitatea emoțională a sărbătorilor, multe mame se întorc la viața de zi cu zi fără să se fi odihnit cu adevărat”, spune Rebeca Cáceres, notează hola.com.
„Începutul anului reactivează o idee foarte adânc înrădăcinată, aceea de a pune ordine, de a organiza și de a anticipa totul”, explică psihologa. Practic, ianuarie devine un moment de bilanț și autoevaluare, în care femeile simt că trebuie să demonstreze că pot ține totul sub control.
Psihologa vorbește despre un mecanism transmis din generație în generație. „Multe femei au crescut văzând alte femei făcând totul. Gândind pentru toți, având grijă de toți, amintindu-și tot și susținând echilibrul familiei”, spune ea.
Acest model nu este perceput ca o alegere. „Se interiorizează ca responsabilitate. Organizarea familiei ajunge să fie văzută ca ceva ce femeia trebuie să facă”, explică Rebeca Cáceres. Astfel, rolul se transmite de la mame la fiice, fără a fi pus cu adevărat în discuție.
La nivel psihologic, apare și o teamă constantă. „Este foarte prezentă frica de a greși, de a nu face față, de a dezamăgi”, spune specialista.
Deși multe mame trăiesc cu această presiune de ani de zile, semnalele sunt adesea ignorate sau normalizate. „Senzația constantă de a funcționa pe pilot automat este un semn clar”, explică Rebeca Cáceres.
„Dificultatea de a te odihni chiar și atunci când există timp, tendința de a supra-analiza lucrurile, iritabilitatea sau vinovăția fără un motiv concret, lipsa timpului pentru sine, toate acestea indică o supraîncărcare mentală”.
Un alt semnal frecvent este imposibilitatea de a te bucura de reușite. „Chiar și atunci când ceva merge bine, mintea rămâne blocată pe ceea ce mai lipsește”, spune psihologa. „Când mintea nu se oprește niciodată, este un indicator clar că persoana susține prea mult”.
Încărcătura mentală este adesea confundată cu stresul obișnuit sau cu epuizarea fizică. Diferența este importantă. „Stresul poate fi legat de o perioadă punctuală. Oboseala fizică se recuperează cu somn și pauză”, explică Rebeca Cáceres.
În schimb, „încărcătura mentală este persistentă și tăcută. Nu se vede, nu se măsoară și aproape niciodată nu este recunoscută”. Mai mult, ea nu dispare odată cu odihna. „Ai impresia că totul se adună și că nu există alternativă, pentru că așa este viața”, spune psihologa.
SURSA FOTO: freepik.com @senivpetro
Începutul de an concentrează mai multe surse de presiune într-un timp foarte scurt. „Întoarcerea la muncă, școala, programul zilnic, activitățile extrașcolare, rezoluțiile de Anul Nou, toate se suprapun”, explică Rebeca Cáceres.
Problema e lipsa unei tranziții. „Nu există o adaptare progresivă. Există o cerință imediată de a funcționa la capacitate maximă”, spune ea.
Pentru mame, ianuarie vine cu ideea că anul trebuie început fără greșeli. „Pare că, dacă nu pornești bine, deja ai eșuat”, spune psihologa care avertizează că acest comportament duce la epuizare emoțională și la pierderea echilibrului personal.
Psihologa recomandă soluții aplicabile. „Este important să existe așteptări realiste”, spune ea. La fel de important este să fie prioritizat ceea ce este important și să fie lăsat deoparte ceea ce nu este.
„Comunicarea în cuplu și în familie, definirea clară a rolurilor și împărțirea sarcinilor vizibile și invizibile sunt pași necesari”, explică Rebeca Cáceres. Ea adaugă și nevoia de timp personal. „Un timp în care să te poți conecta cu tine și să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat”.
„Trebuie să rupem ideea falsă că a te îngriji pe tine înseamnă a fi egoist”, conchide experta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
