Profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, arată unde greșește sistemul și de ce elevii ajung pradă ușoară pentru manipulare. Întrebat la Radio România Actualități de ce nu reușește învățământul autohton să cultive spiritul critic, discernământul și capacitatea elevului de a deosebi faptele de opinii, psihologul și profesorul universitar Mircea Miclea a explicat mecanismele care blochează evoluția noilor generații.
Prima mare fractură apare chiar la catedră. Profesorii continuă să predea disciplinele izolat, ca pe niște blocuri rigide de teorie, fără să le arate copiilor la ce le folosește concret noțiunea învățată dincolo de ușa clasei. Miclea susține că deprinderea de a citi și de a trece o informație prin filtrul rațiunii nu aparține exclusiv orei de română. Ea reprezintă o datorie pentru orice dascăl, indiferent de materia din orar.
„Nu există un glonte de argint prin care să rezolvăm o astfel de problemă. Sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare dacă vrem să o rezolvăm. Menționez câteva dintre ele. Unu: este modul în care se face predarea, nu numai la limbă și la literatură română. La orice disciplină, de exemplu, se pune foarte puțin accente utilizarea cunoștințelor dobândite la o materie, în viața cotidiană. Și atunci predarea, indiferent de disciplină, trebuie să aibă mereu o componentă în care la final să i se spună elevilor: `Iată la ce vă folosesc aceste cunoștințe dincolo de materia pe care eu predau și nota pe care o obțineți, cum vă ajută în viața cotidiană, cum vă ajută în înțelegere altei discipline etc`.
Și atunci lectura se dezvoltă, nu numai la limba și literatură română se dezvoltă și la lecția de biologie și de chimie și de geografie, pentru că prin lectură în clasă de exemplu, împreună cu profesorul, înveți cum să înțelegi un text. Aici este marea problemă de înțelegere a textului și de analiză critică a textului. Iar asta se face nu numai la literatură sau trebuie făcut numai la literatură, la oricare între disciplinele predate.
Deci am menționat doar disciplina de predare. Ce înseamnă să predai altfel? O altă dimensiune este legată de evaluare. Ce anume evaluăm? Nu evaluăm, nu trebuie să evaluăm, ca până acum doar cunoștințele predate. Trebuie să evaluăm și utilizarea acestor cunoștințe în rezolvarea de probleme dincolo de disciplina respectivă. Ceea ce face PISA. Asta înseamnă o anumită modificare a evaluării.
A treia dimensiune este de a finanța mai bine educația. Datele de la PISA arată că până la 85.000 dolari pe an per elev, există o relație între investiția în educație și performanță. Dai mai mulți bani la educație, ai rezultate mai bune după această dumă nu mai apare această corelație. Noi suntem departe de această sumă, deci trebuie mai mulți bani pentru educație”, spune Mircea Miclea.
Dacă profesorii nu schimbă felul în care testează elevii, sistemul va scoate în continuare absolvenți care știu definiții pe de rost, dar eșuează când au în față o problemă practică.
CITEȘTE ȘI: Dezastru național la PISA 2025: România se scufundă pe ultimele locuri în UE
Fostul ministru a respins discursul celor care cer tăieri de fonduri. Miclea avertizează că România este încă mult sub pragul minim de investiție per elev, dincolo de care banii nu mai aduc un plus direct de calitate.
„Vreau să combat o gargară care se promovează în ultimele zile. De ce să mai dăm bani pentru educație. E adevărat că nu doar alocația este relevanță, ci și unde anume aloci banii respectivi. Trebuie să gândești unde dai banii: dai banii ca voucher unui elev, prin care el își poate cumpăra cărți pe care el să le citească sau dai bani ca să cumperi table interactive, de exemplu, care nu spun că sunt inutile, dar aduc prea puțină valoare adăugată la performanța elevului. Deci trebuie mai mulți bani și o înțelepciune mai mare în alocarea banilor respectivi”, spune fostul ministru.
Fără o strategie de cheltuire a fondurilor, clasele se umplu de ecrane scumpe, în timp ce copiii nu au acces la volume de bază și nici nu capătă obișnuința lecturii zilnice. Fără o regândire a evaluării și fără investiții în mintea copilului, școala riscă să adâncească prăpastia dintre generația conectată la internet și societatea care are nevoie de cetățeni capabili să judece pe cont propriu.
