Un număr record de copii și adolescenți se confruntă în ziua de azi cu dificultăți emoționale.
Copiii și adolescenții beneficiază astăzi de rezultatele a zeci de ani de cercetare medicală și psihologică. Se poate diagnostica și trata în ziua de azi eficient afecțiunile de sănătate mintală la un nivel care nu era posibil în urmă cu o generație.
Calitatea sănătății mintale a copiilor ar fi trebuit să crească, însă, se întâmplă exact opusul. Copiii se confruntă cu mai multe probleme ca oricând.
Pandemia a afectat puternic sănătatea emoțională a tuturor și a redus rețelele de sprijin la un ecran. Semnele existau însă și înainte de martie 2020. Starea emoțională a copiilor era deja în declin.
În 2020, Centers for Disease Control and Prevention a publicat raportul Youth Risk Behavior Surveillance Data Summary & Trends Report (n.r. - Raport de sinteză și tendințe privind comportamentele cu risc la tineri), care a analizat date strânse pe parcursul unui deceniu. Raportul a arătat că numărul liceenilor care au declarat că au avut „sentimente persistente de tristețe sau lipsă de speranță în ultimul an, atât de intense încât nu au putut participa la activitățile obișnuite” a crescut cu 40% între 2009 și 2019. Numărul celor care s-au gândit la sinucidere a crescut cu 36%.
În 2021, medicul general al Statelor Unite, Vivek Murthy, a emis un avertisment privind sănătatea mintală a tinerilor. Pandemia, a scris el, „a agravat stresurile fără precedent cu care tinerii se confruntau deja”.
Cele mai recente date din Youth Risk Behavior Surveillance Survey, din 2021, arată că situația continuă să se înrăutățească. Procentul liceenilor care au luat în calcul sinuciderea a crescut din nou, de la 18,8% în 2019 la 22,2%, iar procentul celor care au încercat să se sinucidă a crescut de la 8,9% la 10,2% în același interval de doi ani.
Un factor este prezența constantă a rețelelor sociale, care pătrund în toate aspectele vieții copiilor. Datele indică o legătură între utilizarea rețelelor sociale și problemele de sănătate mintală, mai ales în rândul adolescentelor.
Există și cultura muncii continue, care pune presiune pe copii de la vârste tot mai mici să obțină rezultate și să reușească în orice fac, pentru ca, teoretic, să poată urca pe scara succesului financiar și să ajungă la o viață fără griji.
Poate părea contraintuitiv, dar atunci când HuffPost i-a întrebat pe psihologii pentru copii care sunt cele mai mari amenințări la adresa fericirii copiilor de azi, toți au menționat goana neobosită a părinților după fericirea copiilor lor și modul în care aceasta poate deveni contraproductivă pentru starea lor de bine pe termen lung.
În primul rând, atunci când presupunem că cei mici ar trebui să fie fericiți tot timpul, îi privăm uneori de șansa de a învăța să gestioneze sănătos întreaga paletă de emoții umane. În al doilea rând, atunci când ne concentrăm excesiv pe realizările copiilor și le lăudăm succesul, riscăm ca ei să nu știe că îi iubim și îi apreciem necondiționat.
Iată câteva moduri prin care poți evita aceste capcane și poți pune bazele sănătății emoționale a copilului tău.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Este ușor să idealizăm copilăria ca pe o perioadă lipsită de griji, dar le facem un deserviciu copiilor atunci când presupunem că zilele lor sunt fără probleme.
„Mulți adulți pot crede că cei mici sunt pur și simplu fericiți și nu au de ce să se îngrijoreze”, a declarat pentru HuffPost Ariana Hoet, psiholog pediatru la Nationwide Children’s Hospital din Ohio. „Din păcate, acest lucru nu este adevărat. Copiii simt emoții puternice și se confruntă cu factori de stres dificili, la fel ca adulții”.
În loc să îi facem pe copii să creadă că trebuie să fie fericiți tot timpul, ar trebui să ne concentrăm pe a-i ajuta să recunoască și să gestioneze toate emoțiile pe care le pot trăi.
„Ca adulți, trebuie să fim atenți, să normalizăm emoțiile și să găsim modalități de a construi obiceiuri sănătoase pentru sănătatea mintală a copiilor, la fel cum facem pentru sănătatea lor fizică”, a spus Hoet.
Jennifer Cruz, psiholog pentru copii la New York-Presbyterian și Columbia University Irving Medical Center, a explicat: „Protejarea copiilor de stres și de emoții dificile îi poate împiedica să își dezvolte reziliența și poate face provocările viitoare mai greu de gestionat”.
„Așteaptă-te ca al tău copil să aibă, cu siguranță, o gamă largă de emoții într-o viață fericită”, a spus Cruz.
Îi putem învăța pe copii și că emoțiile negative au valoare. „Frica ne poate proteja, furia ne arată că suntem răniți, tristețea ne conectează cu ceea ce este important”, a explicat Cruz.
Ea recomandă ca părinții să pună accent pe „pregătirea copiilor pentru a face față provocărilor și pentru a ști când să ceară ajutor”, în loc să îi „protejeze de riscuri sau de emoții dificile”.
Este greu să îți vezi copilul că suferă, iar impulsul de a-i face durerea să dispară este puternic. Este important însă să înveți să rămâi alături de el și de emoțiile lui dificile.
„Cred că părinții interferează adesea cu fericirea copiilor pentru că nu pot accepta eșecul lor sau dezamăgirea”, a spus psihoterapeuta Jen Hartstein.
„Copiii învață enorm prin eșec și capătă un sentiment de realizare și eficiență atunci când reușesc să se ridice singuri și să aibă succes”, a adăugat Hartstein. „Acest sentiment de realizare nu trebuie minimalizat”.
O modalitate de a rămâne conectat la experiența emoțională a copilului tău este să vorbești cu el zilnic. Aceste discuții pot avea loc la masă, seara înainte de culcare sau în mașină. Atunci când verifici ce simte copilul tău, îl ajuți să își recunoască emoțiile și să găsească modalități de a le gestiona.
Hoet a explicat că o relație sănătoasă părinte copil este un „factor de protecție” important, care atenuează stresul vieții. Conversațiile zilnice „le permit părinților să creeze o conexiune sănătoasă cu copiii lor și, în același timp, să înțeleagă cum gândește și cum se simte copilul în legătură cu experiențele lui de zi cu zi”, a spus ea.
În loc să se gândească la cum să îi facă pe copii fericiți, Hartstein spune: „Îmi place să mă gândesc la ce obiceiuri putem construi la copii pentru a le susține sănătatea mintală. Aceste obiceiuri pot construi fericirea, dar pot funcționa și ca factori de protecție atunci când apar situații dificile în viață”.
O altă cale către fericire este să îi ajuți pe copii să observe lucrurile bune din viața lor.
„Prin concentrarea pe apreciere”, a spus Cruz, „părinții își pot ajuta copiii să aibă o mentalitate care susține fericirea”.
Un mod bun de a face acest lucru este chiar prin exemplul personal. Atunci când ai acele discuții cu copilul tău, spune lucrurile pentru care tu ești recunoscător.
„Putem rămâne blocați în dorința ca situația noastră să fie diferită, iar copiii noștri văd asta”, a spus Cruz. „Atunci când noi, ca părinți, practicăm recunoștința, acest lucru îi poate ajuta mult pe copii să aprecieze ceea ce au și cine sunt”.
Jennifer Wallace este jurnalistă și autoarea cărții „Never Enough: When Achievement Culture Becomes Toxic. And What We Can Do About It” (n.r. - „Niciodată destul: Când cultura performanței devine toxică și ce putem face în privința ei”). Pe baza unui sondaj realizat pe acest subiect și a unei serii ample de interviuri cu copii, familii, profesori și psihologi, Wallace a ajuns la concluzia că „prea mulți copii de azi percep că valoarea lor depinde de realizări, de medii, de numărul de aprecieri la o postare, nu de cine sunt ei ca persoane, în profunzime”, a declarat experta.
Deși niciun părinte nu intenționează ca al său copil să se simtă neiubit, dacă se concentrează doar pe succes poate avea acest efect nedorit.
Wallace recomandă ca părinții să folosească aceste patru întrebări, formulate de psihologul Tina Payne Bryson, pentru a înțelege ce mesaje transmit copiilor lor:
Cum cheltuiești banii în ceea ce-i privește copiii tăi?
Cum arată programul copilului tău?
Ce îl întrebi cel mai des pe copilul tău?
Pe ce motiv te cerți cu copilul tău?
„Mulți părinți cred că nu pun accent excesiv pe note sau rezultate, dar când se uită la aceste patru lucruri, pot vedea cum comportamentul lor spune copiilor o altă poveste”, a spus Wallace.
Îți poți iubi copilul necondiționat, dar dacă programul lui este plin de meditații costisitoare și îl cicălești constant pentru teme, mesajul transmis este că apreciezi mai mult rezultatele lui școlare sau extrașcolare.
Un alt mod prin care le arătăm copiilor că apreciem mai mult realizările decât valoarea lor intrinsecă este să îi comparăm cu alții, fie cu frați, fie cu colegi.
Comparațiile sunt peste tot și sunt amplificate de rețelele sociale.
„Comparațiile legate de ce avem, ce nu avem, cum suntem noi comparativ cu alții par imposibil de evitat, iar copiii noștri observă acest lucru”, a spus Hartstein.
„Nu există un părinte pe care să-l fi întâlnit în cercetarea mea sau în viața personală care să nu își iubească copilul pe deplin și necondiționat”, a spus Wallace. „Dar felul în care cuvintele și acțiunile noastre ajung la copii poate crea impresia că iubirea depinde de realizări”.
Atunci când lăudăm constant realizările și succesul copiilor, efectul poate fi opus celui dorit.
„Unul dintre elevii pe care i-am intervievat a spus că laudele îl făceau să simtă că trebuie să performeze continuu pentru a primi acceptarea părinților”, a explicat Wallace.
În loc să ne concentrăm pe realizări, putem face comentarii care să le arate copiilor că le vedem valoarea interioară. Wallace spune că, în familia ei, vrea ca cei mici să știe că „sunt apreciați pentru cine sunt în esența lor”. De aceea, încearcă să sublinieze punctele lor forte naturale, empatia, umorul, bunătatea, capacitatea de a rezolva probleme.
Wallace a observat că sentimentul de a conta îi ajută pe copiii echilibrați să rămână sănătoși psihologic și să trăiască stări de fericire. Conceptul de a conta îi aparține sociologului Morris Rosenberg, care a popularizat și ideea de stimă de sine.
Rosenberg a constatat că „copiii cu un nivel sănătos de stimă de sine simțeau că sunt importanți pentru părinții lor, că au valoare și semnificație”. Studiile ulterioare au identificat acest sentiment ca o nevoie umană fundamentală și un motor de bază al comportamentului.
Wallace definește sentimentul de a conta ca „a te simți apreciat de familie, prieteni și comunitate și a fi considerat important pentru a aduce valoare reală înapoi familiei, prietenilor și comunității”.
În interviurile sale, Wallace a observat că acei copii care se descurcau bine aveau acest sentiment și că el funcționa ca un scut protector împotriva stresului și a eșecurilor. O modalitate simplă de a-i ajuta pe copii să simtă că sunt importanți în familie este să le dai responsabilități.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
