Aceste 3 semnale de alarmă arată că al tău copil ar avea nevoie de mai multă încredere, spune un specialist în antrenament mental

„Încrederea este unul dintre cei mai puternici predictori ai performanței, fericirii și succesului nostru”, spune Kamphoff, fondatoarea Mentally Strong Institute, o firmă de coaching mental pentru lideri din business și sportivi. „Dezvoltarea încrederii durează o viață, pentru că apar obstacole și situații dificile care o afectează”.

Cei mai mulți copii nu le spun direct părinților că au stima de sine scăzută sau că au nevoie de mai multă încredere. Tu poți observa însă semnale de avertizare. Ceea ce spune copilul despre sine poate fi relevant, mai ales dacă intră într-un tipar de autocritică. Limbajul corpului oferă indicii, mai ales atunci când copilul nu reușește să exprime ce simte.

Creșterea încrederii nu înseamnă să încurajezi aroganța, spune experta în rubricile CNBC. Psihologii spun că tu îți poți ghida copilul dacă apreciezi realist efortul și atitudinea lui, în loc să îi alimentezi ego-ul prin accent exagerat pe rezultate.

„Fii atent la modul în care reacționează la greșeli sau eșecuri”, spune Kamphoff. Este o prioritate pentru tine să îl ajuți să își recâștige încrederea după un eșec temporar sau o interacțiune negativă. Cercetările arată că astfel copilul dezvoltă trăsături importante pentru viața adultă, cum ar fi reziliența și capacitatea de a face față urcușurilor și coborâșurilor, în timp ce își asumă riscuri necesare.

Iată trei semnale de alarmă care pot indica o criză de încredere și nevoia de a crește stima de sine

Dialog interior negativ

Un semn clar al stimei de sine scăzute apare atunci când observi că al tău copil se critică constant după un eșec, spune Kamphoff. Acest lucru poate include afirmații precum că nu este suficient de inteligent pentru a învăța ceva nou sau că va pica un test.

Dacă al tău copil spune frecvent lucruri precum „Sunt un ratat” sau „Sunt prost”, amintește-i că eșecurile nu îl definesc ca persoană. Îl poți învăța să privească eșecul ca pe o oportunitate de a învăța.

Kamphoff lucrează cu sportivi profesioniști și îi învață să analizeze greșelile pentru a înțelege ce pot face diferit data viitoare. Apoi îi încurajează să lase fizic în urmă acel moment, printr-un gest simplu, pentru a merge mai departe cu încredere spre următoarea provocare.

Comparații excesive

Un alt semnal este tendința copilului de a se compara constant cu colegii care par mai buni, spune Kamphoff. Comparația este o reacție normală, pentru că ne ajută să ne înțelegem locul. Problema apare când copilul își compară întreaga persoană cu o imagine parțială a altcuiva.

Îl poți încuraja să se concentreze pe ce poate controla. Îl poți întreba: „Ce îți arată această comparație despre ce îți dorești cu adevărat sau despre ce contează pentru tine?”

Răspunsul îl poate ajuta să își stabilească obiective realiste și pași concreți. Stabilirea și atingerea obiectivelor reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de a crește încrederea.

Amintește-i că imaginea altor persoane este adesea idealizată, mai ales pe rețelele sociale, unde vede doar o parte din realitate.

Limbajul corpului și energia scăzută

Chiar dacă al tău copil nu se critică în mod direct, vocea interioară poate fi tot negativă, mai ales după o greșeală sau un eșec. Poți observa schimbări în postura lui, umeri lăsați, mai puține zâmbete, energie scăzută sau refuzul de a participa la activități care îi plăceau.

Kamphoff recomandă să arăți prin propriul comportament cum se gestionează emoțiile negative, în loc să le ignori. În loc să îi spui să se înveselească, îl poți ajuta să își numească emoțiile, acesta este primul pas pentru a le înțelege.

Dacă îi este greu să exprime ce simte, îl poți ghida calm. Kamphoff recomandă metoda „PCR”, oprește-te, calmează-te, răspunde. Copilul face o pauză, respiră și apoi decide cum reacționează într-o situație dificilă.

Îți poți învăța copilul să își regleze emoțiile. Acest lucru îl ajută direct să își construiască încrederea. Mai ales în situații de presiune, capacitatea de autoreglare este esențială.

În cazuri severe, aceste semne pot indica probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie clinică, spun psihologii. Este important să ceri ajutor specializat dacă observi simptome persistente.

CITEȘTE ȘI:

Lucrul nr. 1 de care copiii au nevoie de la părinți „mai mult ca oricând”, potrivit psihologilor

Copiii pe care îi înveți să aleagă bunătatea, chiar și când este greu, dezvoltă câteva trăsături importante: „Sunt o forță!”

11 lucruri pe care părinții le făceau în anii `70 și `80 și care, fără să își dea seama, i-au învățat pe copii să fie independenți