„E de neconceput, în orice altă profesie, ca oamenii pe care îi servești să te agreseze!” Profesori: „Violența ia amploare în școli!”
22 Martie 2026
Copiii agitați, anxioși sau aparent neatenți primesc rapid eticheta de „obraznici” sau „răsfățați”. O nouă perspectivă științifică răstoarnă modul în care înțelegem dezvoltarea infantilă. Kinetoterapeutul pediatru Matei Nicolae, specializat în integrare senzorială și reflexe primitive, alături de experta în educație și parenting Oana Moraru, explică de ce comportamentele problematice sunt, de fapt, semnale de alarmă ale unui sistem nervos blocat.
Dezvoltarea umană este un proces complex, care începe încă din viața intrauterină, însă mulți părinți și educatori se concentrează exclusiv pe rezultatele academice. Specialistul Matei Nicolae explică mecanismul: „Creierul nostru se dezvoltă de jos în sus, de la trunchiul cerebral, în momentul în care ne naștem și înainte, în viața intrauterină, noi funcționăm cu ajutorul trunchiului cerebral”.
Abia undeva după vârsta de 25 de ani ajungem să deblocăm complet cortexul prefrontal, zona responsabilă de gândirea logică și planificarea motorie.
Pentru a înțelege mai bine, kinetoterapeutul propune vizualizarea unei piramide a învățării, unde nivelul academic și atenția se află abia în vârf. Baza acestei piramide o reprezintă sistemul nervos, urmat de reflexele primitive și sistemele senzoriale. Când există „găurele în această fundație”, copiii nu pot ajunge la performanță academică.
„Tigrul” din clasă: Reflexul Moro și lupta pentru supraviețuire
Unul dintre aspectele discutate în cadrul podcastului Părinți Cuminți este rolul reflexelor emoționale, de supraviețuire, cum ar fi reflexul Moro. Acesta apare încă din sarcină și este vital la naștere, declanșând prima gură de aer și primul plâns al nou-născutului. „Este un reflex care spune: «Hei, sunt aici, am venit, mi-e frică, sunt speriat, ajută-mă!»”, adaugă specialistul.
În mod normal, reflexele ar trebui să fie inhibate („integrate”) de cortexul prefrontal pe măsură ce bebelușul crește. Dacă reflexul Moro rămâne activ după vârsta de 4-5 luni, el transformă copilul într-o persoană dominată de anxietate.
„Creierul ăla primitiv încă lucrează și nu lasă partea de autoreglare, de inteligență, de conștiință să se dezvolte. El rămâne în stadiul acela de animăluț”. Conform specialistului, acești copii trăiesc într-o permanentă stare de „fight or flight” și cred mereu că sunt în pericol: „Consideră că mereu e tigru, vine tigrul, suntem la școală”.
Acest stres constant duce la dorința extremă de control, hipersensibilitate la sunete și atingeri, sau la dificultăți mari de separare de mamă. Matei Nicolae avertizează și asupra mitului conform căruia bebelușii trebuie lăsați să plângă pentru a se căli: „Va rămâne Moro activ pentru că acel copil va învăța să se descurce singur, dar asta pentru că știe că nu-l ajută nimeni. Așa apar cei obsedați de control”.
De ce copilul „nu poate”, nu „nu vrea”
Oana Moraru subliniază la rândul său că o mare parte din dificultățile de atenție, de respectare a spațiului personal sau anxietatea pornesc „de la așa-zisul creier deconectat” și din primii doi ani de viață. Părinții sunt încurajați să renunțe la vechile prejudecăți.
„Contrar vorbei populare românești, «poate, dar nu vrea» și «brânză bună în burduf de câine», realitatea e fix invers: nu e că nu vrea, nu poate!”, explică experta. Orice copil și-ar dori să fie lăudat la școală sau să scrie frumos, dar din lipsa resurselor neuro-motorii, ei dezvoltă mecanisme de apărare, devenind aparent opoziționiști sau obraznici.
Matei Nicolae lansează un apel la calm pentru toți părinții care își recunosc copiii în aceste descrieri: „Aceste reflexe neintegrate nu sunt o patologie, nu e o boală... pentru mine este o informație despre sistemul nervos”. Specialistul recomandă o abordare empatică: „Să nu ne mai uităm la comportament, să ne uităm sub comportament, ce a trigăruit acel comportament”.
