„Nu profesorii sunt vinovați de analfabetismul funcțional”. Avertismentul dur al unui inspector școlar / VIDEO
26 Ianuarie 2026
Psihologul și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir a vorbit la Părinți Prezenți despre depresia la copii și a arătat care sunt primele semnale de alarmă la care trebuie să fie părinții atenți.
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc, redactor-șef PărințișiPitici.ro a întrebat: „Am auzit părinți care spun copilul meu nu mai are chef de nimic, dar merge la școală și funcționează, nu are depresie. Ce e depresia, Ana-Maria, și ce diferență există între o stare trecătoare și depresia care se instalează lent. Ce manifestări ale depresiei apar la copii și de la ce vârstă, ca fim atenți și să le putem identifica din timp?”
Când începe, de fapt, depresia la copii?
Psihologul și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir spune să fim atenți la debutul școlar, o perioadă pe care mulți părinți o văd ca fiind una firească de adaptare, dar care poate deveni un teren de acumulare pentru dificultăți emoționale.
„Eu m-aș uita foarte mult la vârsta aceasta în care există și debutul școlii. Acolo deja se poate pregăti un teren pentru asta”, spune Ana-Maria Zamfir.
Această precizare este importantă pentru că sparge ideea că depresia apare brusc și exclusiv la vârste mari. Specialista explică faptul că „copiii foarte mici, în general, nu fac depresie, nu prea vedem lucrul ăsta la un copil mic”, însă atrage atenția că semnele nu apar întâmplător, ele se citesc în modul în care copilul se prezintă zi de zi.
Cum arată un copil echilibrat?
Pentru a înțelege ce se schimbă, Ana-Maria Zamfir descrie mai întâi starea naturală a copilului: „Un copil este plin de viață, un copil se simte liber, un copil este dornic să se joace și un copil poate fi foarte accesat cu câte o bucurie sau mai povestește despre ceva plan”. A
Problema apare atunci când aceste manifestări dispar treptat, fără un motiv evident și fără să revină. Psihoterapeutul subliniază că „atunci când se întâmplă tulburarea asta să apară la un copil, nu ar trebui să ne așteptăm să arate exact ca la un adult”, pentru că „ei sunt construiți foarte diferit, ei au alt nivel de energie, ei trăiesc așa în altă lume”.
Această diferență explică de ce mulți părinți nu recunosc depresia la copil, pentru că o caută sub formele cunoscute de la adulți, tăcere profundă sau retragere totală, și ratează semnele specifice copilăriei.
Când nu mai este o stare, ci o problemă?
Ana-Maria Zamfir atrage atenția că nu vorbim despre depresie „o zi, două, că s-a întâmplat ceva sau poate că are o dispoziție”, ci despre situațiile în care „se repetă săptămâni și luni ca un copil să nu mai aibă plăcerea de a se juca”.
Jocul este indicatorul central, pentru că, așa cum spune specialistul, „copilul este setat să se joace”. Când acest impuls dispare constant, nu ocazional, părintele nu mai poate vorbi despre moft sau despre lipsă de chef. „Acolo clar este o problemă”, spune psihoterapeutul.
Libertatea pierdută și semnul pe care îl vezi acasă
Un alt lucru important este legat de libertatea emoțională a copilului. Ana-Maria Zamfir explică: „El se simte liber”. Copilul are nevoie să simtă această libertate și să o manifeste „în special prin joc”, iar atunci când jocul dispare, dispare și o formă de exprimare importantă.
Important este și tipul de joc. Psihoterapeutul avertizează că „jocul ăsta n-ar trebui să fie numai pe telefon sau pe device-uri, pentru că aici este o deconectare, este o stare de deconectare”. Ea vorbește despre joc ca relație, ca interacțiune, ca timp petrecut împreună. „Dacă îi propui să petreci timp cu el și să te joci ceva ce în mod normal i-ar fi plăcut sau i-ar plăcea și te refuză constant, acolo este clar ceva în neregulă”.
Această reacție repetată este un semnal concret, ușor de observat în viața de zi cu zi, fără teste sau evaluări complicate.
Depresia care seamănă cu cea a adultului și depresia care arată ca indisciplina
Un alt lucru care îi poate deruta pe părinți este forma în care apare depresia. Ana-Maria Zamfir explică faptul că „am întâlnit copii care manifestau depresia destul de apropiat ca și formă cu cea a adulților”, copii care „nu mai vor să zică, să nu mai vorbească nimic”.
În același timp, există și cealaltă față, mult mai ușor de etichetat greșit. Psihoterapeutul vorbește despre „copii care dau niște semne de copii indisciplinați”, care se manifestă „foarte vocal, foarte agresiv”. Acești copii ajung adesea să primească mai multă presiune, mai multe corecții și mai puțină înțelegere, deși comportamentul lor ascunde o suferință reală.
„Sunt foarte iritați și foarte obosiți, în general”, spune specialistul, iar iritabilitatea devine un simptom cheie, nu un defect de caracter.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU ANA-MARIA ZAMFIR, PSIHOLOG ȘI PSIHOTERAPEUT - INTEGRAL: