Fără standarde înalte, piața muncii îl strivește. Lavinia Stan dă alarma: „Societatea nu-l așteaptă pe copil cu brațele deschise”

Un raport recent al Consiliului Național al Audiovizualului a scos la iveală faptul că micuți de numai 4 ani stau lipiți de ecrane în timpul emisiunii „Insula Iubirii”. Într-o societate epuizată, unde televizorul a devenit bonă universală, adulții au renunțat la pudoare, la limite și la instinctul elementar de protecție. Scuzele vin pe bandă rulantă: „E mic, oricum nu pricepe nimic”. În spatele acestei ignoranțe se ascunde însă un dezastru neurologic și emoțional fără precedent.

Subiectul a fost dezbătut în detaliu în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, redactor-șef Părinți și Pitici, transmis pe canalele Părinți și Pitici și DC News. Invitată a fost Lavinia Stan, mamă a șase copii ajunși adulți independenți, coach parental și autoarea cărții de referință „Organizatorii de vieți. Principii esențiale pentru creșterea cu succes a copiilor”. Dialogul a demascat pasivitatea părinților care își lasă copiii pradă conținutului toxic.

Copiii de grădiniță, spectatori la infidelitate și certuri conjugale

Semnalul de alarmă a pornit de la constatările CNA, care atestă prezența preșcolarilor în fața unor producții create exclusiv pentru adulți. 

„Să vorbim puțin și despre copiii ăștia care se uită de mici pe TikTok și la televizor, inclusiv la «Insula Iubirii», că a ieșit CNA-ul și a dat o cifră îngrozitoare pentru mine: copiii de 4 ani se uită la «Insula Iubirii». Ce fel de repere de viață, de iubire, de demnitate îi construiești unui copil atunci când normalizezi așa ceva în propria casă?” a întrebat Loredana Iriciuc.

„Asta este o emisiune pentru oameni mari, în niciun caz pentru copii. Dacă copilului îi setezi genul ăsta de cadru, lași standardele foarte jos. Eu asta văd. Unul din capitolele cărții mele așa se numește: «Standarde înalte», dacă vrei copilul tău să facă ceva în viață”, explică Lavinia Stan.

Lipsa de rigori din familie se transformă într-o condamnare la vârsta maturității. Competiția globală nu iartă pe nimeni, iar tinerii care nu își dezvoltă disciplina mintală nu își găsesc locul în societate. Lavinia Stan a oferit exemplul propriei fiice, studentă la cel mai înalt nivel în Germania.

„Pentru că atunci când va ieși la 18-19 ani pe ușă, societatea nu-l așteaptă cu brațele deschise. Că tot vorbim de cifre și de statistici: cifrele arată că, indiferent cât de bine pregătit ești, te inserezi din ce în ce mai greu pe piața muncii. În Europa se întâmplă asta, nu numai în România, în toată Europa!

Și pot să-ți spun concret: eu am copil care este student la Berlin, la unul dintre cele mai prestigioase mastere de business din Berlin, unde se intră foarte greu. Ea a fost acceptată acolo. Am fost și am vizitat acest master: este efectiv în centrul zero al Berlinului, este prestigios. Copiii aceștia, tinerii aceștia sunt obligați să-și depună CV-urile ca să facă un fel de internship. Au ajuns, deși sunt la cel mai prestigios master din Berlin, este acest master și vizavi este Universitatea Humboldt, doi poli de educație enormi ai Germaniei, să dea sute de CV-uri la care pot să primească un răspuns, două maxim! Aici s-a ajuns.

Părinții trebuie să știe chestia asta. Părinții trebuie să știe că este efectiv o nebunie să fii inserat pe piața muncii. Sunt foarte mulți copii deștepți, foarte mulți copii cu diplome înalte care pur și simplu își găsesc foarte greu de lucru. Ceea ce înseamnă așa: dacă noi punem standardele deja din start foarte jos pentru copiii noștri, ce-o să facem când ei vor avea 16 ani, 17 ani, 18 ani? Prin comportamentele astea le luăm din șanse, eu asta văd”, explică experta.

Testele PISA arată adevărul: Școala românească livrează diplome fără viitor

Discuția a demontat și mitul conform căruia evaluările internaționale măsoară doar exerciții de mecanică matematică. Testele PISA reflectă capacitatea unui sistem educațional de a pregăti tineri funcționali pentru societate.

„O să spună mulți care mă ascultă: «Păi da, dar tu tocmai ai spus că copiii ăștia au învățat foarte mult și tot greu intră pe piața muncii». Păi tocmai asta trebuie să te sperie! Că deja sunt copii foarte, foarte buni, care vorbesc poate două-trei limbi străine, care știu enorm de multe lucruri, sunt capabili să rezolve multe tipuri de probleme... Eu am văzut-o pe fiica mea Sânziana lucrând de acasă, pentru că ea tot timpul a lucrat, și pe perioada facultății, și pe perioada masterului, și am văzut capacitatea ei de a rezolva probleme: fantastică! Deja să-ți faci griji ca părinte când te gândești: dacă atât de sus sunt standardele, eu cum îmi pregătesc copilul pentru piața muncii?

Pentru că, încă un argument: se vorbește foarte mult despre testele PISA în România. Foarte puțini au explicat ce sunt testele PISA de fapt. Ce sunt testele PISA? Teste la matematică, evaluare națională? Nu, fraților! Testele PISA arată cum sistemul de învățământ al unei țări pregătește copiii absolvenți pentru inserția pe piața muncii, dacă lucrurile astea sunt corelate sau nu. Sunt țări care stau foarte sus la statisticile astea, adică au copii care termină un liceu și sunt inserați în piața muncii, copii care termină facultăți și-și găsesc job, și sunt țări ca România care sunt foarte jos și la capitolul ăsta. De ce? Pentru că copiii termină un liceu teoretic și nu știu ce să facă cu el, sau termină socio-umane și nu știu încotro să se îndrepte doar cu liceul. Este o lipsă de a corela realitatea cu ce se întâmplă în școală”, spune Lavinia Stan.

Când am pierdut pudoarea? Mamele din trecut închideau ecranul, azi ecranul educă

Moderatoarea Loredana Iriciuc a adus în prim-plan o amintire din copilărie, un contrast cu nepăsarea prezentă din case azi.

„Și de ce noi, ca părinți, nu mai avem pudoare și bun-simț în fața celor mici? Pentru că eu îmi amintesc când eram acasă: dacă mama cu tata se uitau la un film și cumva apărea vreo scenă mai romantică acolo, ori închidea televizorul, ori mă punea să ies din cameră, adică nu mă lăsa sub nicio formă să stau în aceeași cameră unde se întâmplă astfel de scene. Când am renunțat noi să mai cenzurăm ce intră în mintea unui copil?” a întrebat moderatoarea.

Replica Laviniei Stan a arătat pericolul invizibil din spatele accesului liber la ecrane și a făcut referire la statistici mondiale.

„Asta s-a întâmplat prin contaminare, din păcate. Expunerea la toate device-urile astea îi pune pe copii în pericol de a accesa foarte repede conținut care în mod normal nu este pentru ei. Vreau să-ți spun, Loredana, că dependența de pornografie, spun statisticile în lume în clipa asta, se instalează la copii de la 9 ani! Îi devastează mental pe copiii ăștia, îi afectează neuronal pentru toată viața lor.

Am mai dat exemplul într-o conferință anul trecut: Billie Eilish este un idol pentru copiii din ziua de astăzi, o cântăreață foarte cunoscută. Fata asta a ieșit public și a spus: «Am fost dependentă de pornografie de copil și chestia asta mi-a distrus viața, a fost ca un nor peste dezvoltarea mea mentală». Adică e o problemă de sănătate mentală de la un punct încolo”, explică experta.

Creierul copilului nu are filtre

Efectele unui consum nepotrivit de imagini nu dispar fără urme. Ele lasă sechele în dezvoltarea psihologică a minorului, iar părinții ajung să descopere prea târziu cauzele problemelor de comportament.

„Trebuie aduse programele astea de urmărire a ceea ce văd copiii noștri, de a ține copiii departe de genul ăsta de conținut. Părinților trebuie să li se spună clar: este problemă de sănătate mentală, poate să-ți afecteze copilul pe termen lung și tu să nu mai ai ce să faci mai încolo! Să creeze obsesii mentale, deformări de personalitate, tot felul de lucruri cu care bietul copil... el nu s-a născut așa, pur și simplu a deprins niște defecțiuni și se va lupta toată viața cu ele. Poate să afecteze felul în care construiește relații, felul în care... ce mai vorbim de inserție pe piața muncii! Se va întoarce ca un bumerang și asupra ta ca părinte: vei suferi când vei vedea că nu reușește aia, că nu reușește aia.

Țineți departe copilul de toate informațiile astea care nu sunt pentru creierul lui! Creierul lui nu e pregătit să le absoarbă, să le asimileze, e atât de simplu. Informația se transformă în sistemul lui într-un tip de emoție pe care copilul nu-l poate procesa. Îi distruge sistemul de procesare emoțional, îl dă peste cap.

Și tu, părinte, trebuie să fii avertizat că acolo undeva, în colț, spune clar: emisiune care nu se recomandă copiilor sub 12 ani. Cine a pus chestia aia acolo n-a pus-o de nebun, n-a pus-o ca să-ți încurce ție viața! A pus-o tocmai ca să te ajute și ca să-ți tragă un semnal de alarmă. Dacă nu înțelegi de ce a pus-o acolo, uite, îți mai spunem o dată: copilul tău nu este pregătit mental și emoțional pentru acest tip de informație, îți poți afecta emoțional copilul pe termen lung, dar și mental. Este vorba de sănătate mentală pe termen lung”, spune Lavinia Stan.

Iluzia că „la 4 ani oricum nu pricepe nimic”: „Înțeleg și se tulbură!”

Cea mai des întâlnită scuză a părinților? „Nu înțelege nimic!” Chiar dacă un copil mic nu poate formula logic ce vede, subconștientul lui preia dezechilibrul și îl transformă în anxietate și devieri comportamentale.

„Eu am auzit părinții care zic: «Ei, ce înțeleg ei la 4 ani din ce văd la televizor?»”, a punctat Loredana Iriciuc.

Reacția Laviniei Stan a venit fără ezitare: „Înțeleg și se tulbură!”

Concluzia expertei e un avertisment pentru toți cei care au în grijă suflete fragede.

„Cum adică să nu înțeleagă? Înțeleg și se tulbură! Înțeleg și se tulbură, și după aceea ne mirăm de ce sunt atâtea tipuri de devieri comportamentale, inclusiv de tip sexual. Eu știu ce primesc ca informație dinspre părinți și tot timpul declin: «Asta nu este pentru mine, sunt psihoterapeuți specializați pe genul ăsta de comportament sexual, mergeți către ei, nu este treaba mea».

Dar da, ne mirăm de ce... Pentru că trebuie pudoare, trebuie copiii ținuți departe de niște lucruri pe care nu le înțeleg. Uneori nu înțelegem noi, Loredana, ce ni se întâmplă, și suntem oameni trecuți prin viață, expuși la niște lucruri sau trăim niște lucruri pentru care nimeni nu ne-a pregătit și abia putem să le procesăm noi. Dar un copilaș de 2–3 ani, de 4 ani? Despre ce vorbim?” conchide Lavinia Stan.