O fetiță de 7 ani s-a înecat la un ștrand din București. Părinții se aflau la masă
27 Iunie 2026
Pe parcursul celor trei decenii de activitate în sistemul de învățământ, psihologul și psihoterapeutul Diana Ioaneș a fost martora unei transformări în ceea ce privește raportarea elevilor la propria sănătate mintală. Schimbarea de paradigmă este totală dacă privim în urmă cu 29 de ani.
„Dacă acum 29 de ani, când am intrat în sistem, trebuia să facem diferența psiholog-psihiatru și copiii nu diferențiau, acum copiii știu foarte clar ce face psihologul, unii din ei au părinți psihologi, știu ce e anxietatea, ce e depresia, pentru că mai vorbim de atacul de panică, lucrul cu care se confruntă. Sunt foarte informați, știu și de tratamente medicamentoase de multe ori”, spune Diana Ioaneș la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințișiPitici.ro.
Tinerii de astăzi au un vocabular clinic extrem de bogat, nu se mai tem de stigmatizarea socială asociată cabinetului de psihologie și își recunosc deschis emoțiile. Cu toate acestea, dincolo de această maturitate lingvistică, se ascunde un paradox tulburător: deși dețin toate definițiile teoretice ale echilibrului emoțional, ei sunt considerabil mai fragili și mai puțin rezistenți în fața dificultăților practice ale vieții comparativ cu generațiile anterioare.
Capcana hiperprotecției parentale: „Scutirea de orice suferință”
De unde provine această vulnerabilitate crescută a unei generații atât de bine informate? Psihoterapeutul identifică o cauză în devierile de aplicare ale parentingului modern, unde dorința legitimă a părinților de a-și proteja copiii a alunecat spre o hiperprotecție dăunătoare:
„Parentingul modern uneori poate n-a fost înțeles cum trebuie și părintele a încercat să îl scutească pe copil de orice suferință, să anticipeze orice. Și faptul că copiii n-au mai fost lăsați să își gestioneze singuri conflictele, situațiile de viață...”
Prin această atitudine, părinții blochează dezvoltarea rezilienței. Suferința moderată, frustrarea sau eșecul nu sunt evenimente care trebuie evitate cu orice preț, sunt catalizatori importanți ai maturizării:
„Doar că, vedeți, uneori exact suferințele ne fac să creștem, ne fac să ne dezvoltăm și mulți dintre noi suntem astăzi ceea ce suntem, într-un sens bun, tocmai pentru că am trecut prin niște suferințe și am reușit să le depășim, să găsim căi de rezolvare și căi de dezvoltare personală”.
Dispariția conflictului de la bloc și apariția anchetelor pe WhatsApp
În trecut, dinamica socială a copiilor se desfășura liber, nesupravegheată de adulți, ceea ce îi forța pe cei mici să își dezvolte de timpuriu abilități remarcabile de negociere și iertare.
„Cum era când eram noi mici? Părinții n-aveau nicio treabă, erai în fața blocului, te descurcai... Treaba ta cum te descurcai, dar trebuia să te descurci, pentru că dacă nu rezolvai situația, mâine n-aveai cu cine să te joci! Și reușeai, cum-necum, să rezolvi conflictele. Și copiii au o mare capacitate pe care noi, adulții, am pierdut-o: capacitatea de a ierta extrem de ușor și de a merge mai departe. Ne-am certat și mâine ne-am jucat, și poimâine iar ne-am certat și ne-am jucat...”, explică Diana Ioaneș.
Astăzi, această școală a vieții a fost înlocuită de mediul virtual – în special grupurile de WhatsApp. Însă, cea mai mare problemă este intervenția brutală și imediată a părinților, care transformă micile neînțelegeri dintre copii în adevărate investigații oficiale:
„Astăzi copiii, dacă e un conflict, vine părintele, rezolvă părintele, și copilul nu știe cum să gestioneze o situație... o rezolvă altcineva. Și atunci nu poate... nu dobândește abilitatea de a fi, de a sta puțin în suferință. Că nu era ușor să te excludă copiii de la bloc sau să fii marginalizat. Și atunci stăteai în suferința respectivă și încercai să o depășești, rezolvând situația. (...) Acum e anchetă! Părintele intervine, știe tot – mă rog, știe ce a povestit copilul, ce a înțeles părintele – după care intervin părinții, părinții între ei, și se creează acolo o stare conflictuală destul de puternică”, spune Diana Ioaneș.
În acest fel, copiii sunt privați de experiența medierii și a depășirii obstacolelor și cresc cu convingerea că orice problemă trebuie rezolvată de o autoritate exterioară, ceea ce le amplifică stările de neputință și anxietate la vârsta adultă.
URMĂREȘTE EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU PSIHOLOGUL ȘI PSIHOTERAPEUTUL DIANA IOANEȘ - INTEGRAL: