Definitivat 2026. Ministerul Educației anunță o prezență de peste 96% la proba scrisă. Trei candidați au fost eliminați
14 Iulie 2026
Părinții se simt adesea presați să își încarce copiii cu activități academice încă din primii ani. Solicitările pentru fișe de lucru suplimentare, cursuri de aritmetică mentală sau caiete speciale de vacanță au devenit o rutină. Cu toate acestea, profesorii avertizează: această practică riscă să provoace un burnout timpuriu și să distrugă curiozitatea naturală a micuților.
„Am făcut eu o postare și am zis: în vacanța de vară să se joace copiii, să se murdărească, să se stropească, să... da, să facă ce li se dă de la școală și atât, să nu mai facă în plus, să-i lase părinții... Și mă întreba o doamnă ce să-i recomand pentru vacanță copilului și i-am spus să se murdărească, să se spele, să se certe, să se stropească, să nu știu... se cațere, da? Și mi-a zis: 'Păi și matematica mentală... să opresc aritmetica mentală, s-o opresc?' Adică, vă dați seama, e un tratament ceva. Opriți tot! În vacanță opriți tot, tot. Copilul trebuie să trăiască în vacanță și să aplice ce a învățat la școală...", susține Claudia Chiru, profesoară pentru învățământul primar, la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințișiPitici.ro.
Dincolo de dorința de performanță, punerea unei fișe de lucru în față este, uneori, o metodă facilă pentru părinții suprasolicitați de a asigura liniștea în casă și de a controla timpul copilului, fără a fi nevoiți să interacționeze. Mira Loghin, autor de carte, fondator gradiniță, trainer certificat în comunicare nonviolentă, specialist în educație timpurie, arată că această „gândire în cutie” privează copiii de experiențele senzoriale necesare.
„Eu aș vrea să adaug ceva aici... că acest sistem prin care controlez, de fapt, timpul, da? Când pun o fișă în față, știu doar că copilul meu, până când o s-o termine, n-o să se ridice de la masă și apoi îi dau alta, da? Și eu pot să fac altceva în timpul ăla. După ce și-a terminat, pot să-i dau telefonul, da? N-aș vrea să judec. În primul rând, aș vrea să ne uităm că contextul acesta social în care noi trăim este un context care nici părintelui nu-i mai oferă atât de multe opțiuni. Însă ce vreau să spun este că gândirea aceasta în fișă, în cutie, pe perioadă îndelungată, îi ia copilului bucuria nativă de a învăța. Copiii se nasc cu bucuria de a învăța”, susține Mira Loghin.
Pericolul unei generații obosite și lipsite de resurse
Dacă asocierile timpurii ale copilului cu procesul de învățare sunt legate doar de stres, constrângere și fișe repetitive, pe termen lung consecințele vor fi extrem de dăunătoare pentru societate. Copiii vor ajunge în clasele mari complet epuizați și lipsiți de capacitatea de a gândi creativ și divergent.
„Dacă noi începem din grădiniță cu acest mod de gândire în cutie, să nu mă aștept, când copilul meu o să ajungă la clasa a treia, a patra, la gimnaziu, ca el să se ducă cu bucurie, domnule, la școală și să învețe. Nu, o să urască școala... Iar copiii încep să asocieze școala cu stresul.
Și dacă noi în această etapă de viață, care este atât de expansivă, de creativă, de nouă, începem să asociem viața cu stresul, păi ce mai facem când ajungem aici? Nu suntem deja... terminăm noi niște școli, iată clasa a X-a, terminăm 12 clase cu o generație de oameni obosiți, stresați, burnout și fără chef să-și mai folosească gândirea divergentă, creativitatea, ca să producă noi idei și lumea asta în care noi trăim să fie un pic mai bună decât a părinților lor? De unde resurse dacă nu le creștem fix din momentul în care intră la grădiniță?", spune experta.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
