Dani Oțil: „Acest new overparenting nu are o documentare reală în estul Europei ca fiind soluția optimă”

„Știm că un copil bătut, abuzat, pus pe coji de nucă, închis în pivniță, nu ajunge ce trebuie”, spune Dani Oțil în podcastul Cel Mai Bun by Mariana Zberianu. Abuzul fizic și psihic lasă urme adânci și rareori produce adulți funcționali. Aici există consens social și științific.

Problema apare în momentul în care încercăm să definim alternativa. Ce se întâmplă atunci când renunțăm complet la fermitate și responsabilizare?

Dani Oțil aduce un exemplu pentru multe situații reale.

„Dar un copil care sparge două televizoare într-o cafenea, mângâiat pe creștet, când îi se spune, `Hei, Octavian, asta a fost alegerea ta, asta e, sunt convins că mâine vei avea o zi mai bună și nu vei sparge niciun televizor`. Noi nu știm dacă asta funcționează, nu sunt prea multe generații de adulți reușiți să zici, `oh, uite ce bine a crescut ăsta`. Toate companiile mari ale României sunt conduse de copii care au fost crescuți în felul ăsta, nu avem treaba asta!” mai adaugă Oțil.

Multe metode moderne de parenting sunt relativ noi, promovate intens, dar fără un istoric suficient de lung care să arate rezultatele la maturitate. Creștem copii într-un experiment social în desfășurare, fără certitudini clare.

CITEȘTE ȘI: „Copiii de 12 ani mă înjură pe rețelele de socializare”. Stilistul Neculai Stanciu a răbufnit: „Voi nu vedeți unde am ajuns?”

Dani Oțil: „Toate companiile mari ale României sunt conduse de copii care au fost crescuți în felul ăsta”

„În schimb, ce avem? Avem niște super surviețuitori care astăzi sunt foarte bine unde sunt: social, financiar, sportivi, care toți au un background greu. Deci, ei au fost supraviețuitori. Nu vorbesc aici de abuz fizic, dar vorbesc de abuz din partea vieții”, adaugă Dani Oțil.

Acești oameni nu sunt produsul unui mediu ideal, ci al unui context dificil. Greutățile i-au obligat să dezvolte reziliență, autonomie și capacitatea de a face față frustrării.

Copilul care nu este expus niciodată la consecințe reale poate ajunge vulnerabil în fața vieții adulte. Protecția excesivă poate deveni o formă subtilă de abuz, prin faptul că îl privează de șansa de a se construi.

VEZI ȘI: Anna Lesko, despre lecția pe care i-a dat-o fiului său Adam, după o criză într-un magazin: „Eu devin fiară, se întoarce foaia… orice până la lipsa de respect!”

„New overparenting”, soluție sau risc?

Conceptul de „new overparenting” este tot mai prezent în discursul public, dar Dani Oțil atrage atenția asupra lipsei de fundament solid: „Acest new overparenting nu are o documentare reală în estul Europei ca fiind soluția optimă”.